Banchet Franțuzit la Jariștea Locantă - noua lucrare semnată Aurora Nicolau - Kera Calița, jupâneasa de la Jariștea Locantă

Banchet Franțuzit la Jariștea Locantă, a văzut lumina zilei la începutul lunii februarie 2024, la Editura Carusel Books. Lansarea cărții s-a făcut în cadrul unei splendide lansări la Jariștea Locantă, lângă legendarul „Pod al Caliței”, parte a Bucureștiului istoric.

Kera Calița, într-o splendidă toaletă mov cu nelipsita pălărie a dat tonul fericitului eveniment, sunând din clopoțelul de argint.

Prima impresie, de când am intrat în Jariștea Locantă, a fost că timpul s-a oprit în loc. Intram într-o dimensiune spațio-temporală care amintea de Bucureștiul din zorii modernității. Cam pe când Boier Dudescu, vecin de moșie cu locul unde azi este Jariștea Locantă, își sacrifica averea pentru a-l convinge la Paris, pe Napoleon, să acorde independența Principatului Țara Românească. Legenda povestită de nepotul marelui Eminescu, colonelul Gheorghe Eminescu în cea mai bună carte românească din câte s-au scris despre Napoleon, este că Boier Dudescu a închiriat un palat la Versailles, a cumpărat tot zahărul din Paris, l-a împrăștiat pe terenul castelului să pară că ninsese în plină vară. O caretă-sanie trasă de cerbi, cum odinioară se plimba Vodă Mavrogheni prin București, l-a preluat pe Napoleon, pe atunci prim-consul și l-a dus în castel.

Napoleon a fost răsfățat atunci cu bucatele cele mai alese pe care le avea bucătăria românească, iar doamnele Parisului petreceau la serate stropite cu băuturi fine, bucate alese, găsind de fiecare dată sub șervețel câte o bijuterie, de fiecare dată alta. Din păcate, Napoleon nu ne-a ajutat, o va face mai târziu, neepotul lui de frate, dar legenda a rămas.

Cam așa s-ar descrie atmosfera din seara de 9  februarie 2024, ora 17.00 la Jariștea Locantă. Elita Bucureștiului, elitele Țării, prieteni de suflet al Kerei Calița au venit să se bucure de petrecerea care, prin bucatele aduse, reconstituia rețetele din carte.

Evident, bucatele și băuturile au fost servite respectând eticheta și serviciile pentru mâncare și băutură tipice Micului Paris, în acordurile muzicale oferite de maeștrii genurilor muzicale din vremuri de demult uitate pe care doar la Jariștea Locantă le mai găsești.

În cele 188 pagini ale cărții excepțional scrise dar și excepțional tehnoredactate și tipărite, cu bogate ilustrații veți descoperi peste 50 de rețete pe care protipendada Cetății lui Bucur le aplica în bucătăriile reședințelor sau se bucura de ele atunci când mergeau la recepții oficiale.

Sunt rețete de excepție, cu ingrediente de excepție, prezentate cu originea și evoluția modului de pregătire, fiind menționate și personalitățile care le-au inspirat, le-au degustat sau le-au promovat.

Personal, în biblioteca mea voi așeza această carte lângă o ediție contemporană a celebrei prime Biblii culinare românești,  aceea scrisă de Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești, ieșită din teascurile tiparniței, la Iași, în anul de grație 1842, în preajma Marelui Foc al Revoluțiilor care avea să cuprindă bătrâna Europă.

În încheiere, să îi urăm Kerei Calița sănătate și să dea Dumnezeu să continue să scrie și să reconstituie viața vechiului București.