Așteptându-l pe Trump

La acest început de an tot mai mulți politicieni, mai vechi sau mai noi, nu ezită să uimească opinia publică și se plimbă pe la televizor spunând cu fermitate, și oarecare aroganță, că vor să fie Trump de România. Pe lângă faptul că această imitare este puerilă și lipsită de substanță, majoritatea celor care îl invocă pe Donald Trump sunt aceiași care îi susțineau și admirau pe Obama, Macron, Le Pen, Antonescu, Renzi, Putin sau Merkel. Mai mult, nimic nu i-a împiedicat să fie ca Trump în ultimii ani.

Shutterstock

Acest joc politicianist în goana după voturi și simpatie populară ar fi amuzant într-o perioadă normală, acum este însă de toată jena. Pe de-o parte Donald Trump, cu bunele și cu relele sale, are în spate o serie de reușite importante în activitatea profesională, de cealaltă parte imitațiile românești nu au realizat nimic concret pentru români. Profilele cele mai hazlii de imitatori ai lui Trump sunt populiștii care au CV-uri îndoielnice sau cei care de zeci de ani fac parte din clasa politică dâmbovițeană.

Concluzia momentului este că toată lumea îl așteaptă pe Donald Trump, precum în celebra piesă de teatru a lui Samuel Beckett. În timp ce în România avem politicieni care îl caută disperați, poate îi desemnează guvernatorii României, la nivel global liderii se pregătesc pentru ceea ce poate fi o adevărată resetare a echilibrului politic la nivel mondial. Este adevărat că Donald Trump este un lider non-conformist, că dorește să își promoveze agenda la nivel global și că prin mesajele sale cu siguranță va brusca status-quo existent de mulți ani în lume. Statele Unite sunt cea mai mare putere la nivel global și cu un președinte puternic pot redefini multe lucruri la nivel mondial.

Totodată, nu putem doar aștepta să vedem ce va face sperând că țara noastră este o prioritate pentru el și că ne simpatizează. Dacă ne dorim o Românie puternică și suverană trebuie să învățăm să ne creionăm propriul drum consolidându-ne poziția în interiorul organizațiilor și alianțelor care ne protejează independența și ne pot oferi în continuare oportunități de dezvoltare economică, libertățile democratice și bunăstare pentru populație.

În acest context provocator, România nu se poate baza nici pe un lider providențial și nici pe populism. Pe de-o parte, nu avem astăzi acel om capabil să ofere o viziune serioasă și pragmatică pentru România, de cealaltă parte populismul nu se bazează pe măsuri concrete și nu a generat niciodată rezultatele promise. Chiar dacă nu atrage aprecierile de pe rețelele sociale, România are pur și simplu nevoie de leadership autentic, de comunicarea directă cu oamenii, de modestie și asumare în fața unor momente provocatoare care necesită uneori soluții dificile. Este nevoie de un efort de echipă, de o implicare largă, de instituții responsabilizate, de viziune, dar și de măsuri mai rapide. Nou, vechi, frumos sau deștept, ceea ce contează la final sunt doar munca și rezultatele. Scriu asta pentru că în acest articol nu doresc să atac pe nimeni, nu mă refer la niciun politician, ci pur și simplu prezint câteva idei care sper să inspire pe cei care aspiră să conducă România.

Realitatea este că România se confruntă în următoarea perioadă cu o serie de provocări majore generate de schimbări substanțiale de paradigmă pe zona economică, socială sau a relațiilor internaționale pe care le-aș rezuma în cinci idei majore:

1. Menținerea standardelor de viață și a perspectivelor de creștere a veniturilor și a nivelului de trai într-un context economic și bugetar dificil. Perioada de creștere accelerată a trecut, trebuie să începem să ne obișnuim să lucrăm la consolidarea economică, dar și să anticipăm și să ne pregătim pentru viitorii factori de creștere economică investind în educație și în inovație;

2. Dezvoltarea inițiativei private, construirea unor companii locale competitive la nivel global și menținerea investițiilor străine în ciuda contextului războaielor comerciale și a situației regionale. Este important să facem România atractivă în continuare pentru investiții, dar și să dezvoltăm mecanisme de sprijin pentru a crea noi actori economici locali cu influență economică cel puțin regională;

3. Pacea și coeziunea socială păstrându-ne angajamentele față de români, dar și față de partenerii noștri, explicându-le oamenilor ce se întâmplă cu adevărat. Trebuie întărit rolul partenerilor sociali pentru ca dialogul social să funcționeze. Totodată, trebuie explicat românilor că ceea ce se întâmplă în Republica Moldova sau Ucraina nu este vina noastră, a democraților, ci este responsabilitatea a regimului autoritar de la Moscova. Noi nu vrem război.

4. Creșterea rolului României în Uniunea Europeană și NATO ca factor de stabilitate, dar și ca negociator activ în identificarea soluțiilor de care au nevoie aceste două organizații pentru a rezista și a se dezvolta ca vectori esențiali pentru suveranitatea țării noastre. România a avut beneficii majore făcând parte din aceste două organizații și devine crucial pentru noi și independența noastră ca aceste alianțe să funcționeze în continuare.

5. Consolidarea democrației românești, reformarea modului de a face politică și dezvoltarea de instrumente pentru combaterea populismului fără a limita libertatea de exprimare. Trebuie să reclădim încrederea în instituții, în democrație, în dialogul civic și social, în mesajul decidenților politici și a personalităților publice.

Fiecare dintre aceste idei se poate dezvolta pentru a cuprinde sumedenia de provocări și complexitatea soluțiilor pe care trebuie să le gândim pentru a trece cu bine aceste momente dificile. Cu siguranță pot exista propuneri mai bune, iar direcția poate fi ameliorată dacă vom înțelege că dezbaterile de idei și cooperarea reprezintă vectorii care pot uni România și construi viitorul pe care ni-l dorim cu toții. Până atunci, cel mai greșit este să așteptăm pe altcineva să ne rezolve problemele acasă. Românii au mai așteptat să fie salvați de alții și am avut doar de suferit. România pe primul loc înseamnă să scăpăm de acest provincialism și să respingem cu fermitate providențialismul și pe cei care dintr-o dată s-au trezit să fie Donald Trump.