Are Putin dreptate?

Anul trecut, la începutul lunii iunie, cu ocazia unei reuniuni la vârf a liderilor Organizaţiei de Cooperare de la Sanghai, preşedintele Putin a propus crearea unui "Centru universal de luptă antiteroristă" integrat în structurile acestei instituţii".

Foarte interesantă mişcare deoarece reprezintă prima încercare reală de a depăşi ceea ce există acum în lume, adică acorduri de cooperare între ţări sau la nivel regional. Interesant, apoi, pentru că ideea reprezintă un upgrade a ceea ce există deja la nivelul OCS, adică o structură de luptă împotriva terorismului (inaugurată în 2006) cu două centre funcţionale, unul la Taşkent şi altul la Beijing. El este integrat în structurile militare şi de securitate ale OSC care, din start, şi-a propus să acţioneze decisiv, în caz de criză, împotriva oricărui tip de ameninţări împotriva suveranităţii naţionale a statelor membre, acţiunilor teroriste, de destabilizare a ordinii statale şi contra traficului de droguri. Ca o noutate absolută faţă de alte acorduri de acest gen din lume, pe lista ameninţărilor sunt indicate în mod expres extremismul şi separatismul.

Experţii în domeniul securităţii sunt din ce în ce mai înclinaţi să creadă că, pentru a avea succes, noul demers de luptă împotriva terorismului va trebui să fie unul realmente global. Va trebui să dezvolte un al tip de abordare, cu mult mai comprehensiv şi care să definească un cadrul legislativ pentru încadrarea terorismului, a unor adăugiri foarte necesare la Convenţia de la Geneva şi care să precizeze condiţiile şi termenii unei acţiuni de ripostă, intervenţii militare limitate sau nu sau a unor operaţiuni de evacuare a populaţiei civile. Ca urmare directă, vor trebui să fie nominalizate şi instituţiile internaţionale care pot să decidă mandatul unor asemenea operaţiuni, poate cu mult mai rapid şi mai eficient decât o face acum Consiliul de Securitate.

În al doilea rând, extinderea conţinutului definiţiei clasice a terorismului prin definirea precisă a "liniei roşii" dincolo de care o organizaţie separatistă devine o ameninţare de securitate sau a extremismului sub diferitele sale forme de exprimare sau acţiune.

Dacă, acum, Europa se simte ameninţată de centura dezvoltărilor explozive ale jihadului islamic pe arcul de cerc care merge din Afganistan până în Egipt, despărţindu-se apoi pe vectorul Maghreb şi pe cel al Africii centrale, mai există la est o altă zonă enormă ca suprafaţă şi cu un potenţial de activitate a islamiştilor fundamentalişti. Vorbim de state din sudul Federaţiei Ruse, apoi, evident, de Pakistan cu armele sale nucleare, apoi de un posibil export de jihadism în nordul-estul Chinei....

Până acum, în ceea ce a fost perioada de formare şi consolidare a capacităţii reţelelor teroriste de tip nou de a acţiona la nivel continental (depăşind tradiţia operaţiunilor de regulă locale şi relativ rar regionale), fiecare organizaţie de securitate a fost preocupată de zona sa directă de acoperire, cu adăugirea în ultimii ani a conceptului de misiuni în afara propriului teritoriu "acolo unde sunt periclitate interesele de securitate" ale organizaţiei respective. Nimeni nu dorea să creadă sau să-şi închipuie că, spre exemplu, mişcările separatiste s-ar putea dezvolta exponenţial nu numai în Asia sau Africa, ci chiar pe teritoriul UE, unde cocktailul exploziv extremism-separatism ar putea provoca situaţii de criză excepţional de grave. Pentru ţările respective, apoi pentru NATO şi UE dar şi datorită posibilei grefări a unor organizaţii teroriste ale jihadului islamic pe structura şi acţiunea organizaţiilor naţionale europene extremiste şi separatiste, aşa cum s-au implicat în trecut, pe scară foarte largă, în finanţarea şi asigurarea logisticii pentru IRA, Baader-Meinhof sau Brigăzile Roşii....Vă închipuiţi care ar fi consecinţele catastrofale dacă, undeva mai aproape sau foarte aproape de noi, s-ar dovedi că o mişcare separatistă primeşte arme sau finanţare (şi) pe o reţea islamică ?

Este foarte important ca toate aceste elemente să fie integrate într-o ecuaţie comună de securitate deoarece, pe măsură ce ritmul şi amploarea acţiunilor teroriste se intensifică, este foarte probabil ca ele să pregătească o trecere spre faza ultimă: pe de o parte destructurarea statelor din lumnea musulmană care încă nu adoptat Sharia şi, de cealaltă parte, atacul asupra democraţiilor occidentale şi infrastructurilor lor strategice.

Este evident că trebuie să existe o structură globală pentru articularea răspunsului antiterorist, dar nu sunt deloc convins, dintr-o multitudine de cauze, că se va putea accepta ca în cadrul OCS să de organizeze ea...Poate este timpul pentru o conferintă mondială pe această temă, precedată de un acord final la nivelul G-20, spre exemplu, pentru definirea noului cadru juridic global al luptei împotriva terorismului. Posibil ca înţelepciunea să vină acum dar, la fel de bine, să se continue cu politica de izolare de până acum în din ce în ce mai false insule de securitate. False pentru că, din punctul de vedere al adversarilor noştri, suntem deja în război. Că nu ştim sau ne prefacem că nu vedem, sau că ne e lene sau că suntem proşti, asta e treaba noastră, nu a lor.