Ar trebui Uniunea Europeană să devină o țară? Un argument pragmatic pentru o Republică Europeană

Într-o lume în care puterile nucleare își impun voința prin forță, atât comunitatea internațională, cât și europenii au nevoie de o republică unită.

Harta lumii dacă Europa ar fi un stat

Într-un articol recent am declarat că sunt un centrist radical. Mai concret încerc să resping iluziile și susțin găsirea de soluții realiste și pragmatice la problemele din comunitățile noastre. Nu-mi pasă prea mult dacă aceste idei vin din politica de stânga sau de dreapta sau complet din afara ei.

Așa că atunci când sugerez în public faptul că susțin ca Uniunea Europeană să se dezvolte, în timp, într-o republică europeană, multă lume ridică din sprâncene - la urma urmei, asta nu sună nici realist, nici pragmatic. Și bănuiesc că pentru unii dintre dumneavoastră nici de dorit.

Acest eseu este încercarea mea de a vă convinge că 450 de milioane de cetățeni europeni și întreaga lume liberă ar avea de câștigat cu o nouă țară pe hartă: Uniunea Europeană.

O nouă Europă născută în umbra războiului

Câțiva dintre cititori au auzit zicala că dacă nu ești socialist până la 30 de ani, nu ai inimă, iar dacă nu ești conservator după aceea vârstă nu ai creier. Menționez aici acest lucru pentru că o perspectivă similară descrie ideea unui stat european, ca o fantezie pe care o depășești pe măsură ce te maturizezi și înțelegi cum funcționează cu adevărat lumea. 

Resping complet această perspectivă.

Războaiele erau evenimente obișnuite între puterile europene în cea mai mare parte a istoriei moderne, dar așa cum a remarcat Victor Hugo: un război între europeni este un război civil. După ce în cele două Războaie Mondiale cele mai întunecate părți ale umanității au ieșit la iveală, proiectul de integrare europeană s-a bazat mai ales pe imposibilitatea războiului între națiunile Europei. Iar la acest capitol s-a dovedit de succes, cu un război între două state membre ale UE la fel de probabil ca un război între California și New York. Asta reprezintă o dezvoltare istorică extraordinară, lucru evident în special astăzi când un conflict brutal are loc la granițele UE, în inima continentului european.

De la momentul fondării ca o uniune imperfectă, dar în continuă evoluție, Europa și-a îndeplinit promisiunea de prosperitate, oportunitate, și bunăstare, cel puțin relativ față de restul lumii. Vreau să evit să citez indici monotoni de dezvoltare sau democrație, clasamente ale calității vieții, sau exemple de influență globală pozitivă a UE prin Efectul Bruxelles. Cel mai simplu test al succesului Europei este că trece cu brio de „Vălul ignoranței”, experimentul de gândire propus de John Rawls pentru o societate justă, care sună așa: dacă ai putea alege în ce loc te-ai naște, dar nu poți controla nimic altceva (clasa socială, orașul exact, familia ta, și așa mai departe), unde ai alege să te naști? Majoritatea celor 8 miliarde de oameni care constituie astăzi populația planetei fie ar alege în mod expres Europa, fie ar fi fericiți să se nască aici.

Falsele probleme ale unei Republici Europene

Criticii Uniunii Europene susțin că un „super-stat” european ar transfera puterea de la cetățeni în mâinile unor elite nealese prin vot de la Bruxelles, ar distruge identitățiile noastre naționale, și suveranitatea statelor UE. Și oricum, spun ei, nu este posibil să guvernezi o țară cu atât de multe culturi, limbi și inegalități economice. 

Dar să ne gândim împreună la câteva dintre aceste idei.

Identitățile noastre nu sunt un bloc unitar provenit dintr-o singură sursă. Un om se poate identifica cu diferite locuri și construcții simultan. Poți fi clujean, ardelean, și român fără ca o identitate să sustragă ceva de la alta. A spune că mă simt european nu îmi diminuează identitatea românească, m-am născut român și, în lipsa unui miracol medical, voi muri român. A susține o republică europeană nu schimbă cât de mult îmi iubesc orașul sau țara natală. Dacă Europa ar fi o țară, nu ne-am uita identitățile și culturile naționale, ci doar am adăuga și le-am îmbogăți.

O altă dilemă falsă este că națiunile europene nu ar accepta să cedeze și mai mult din suveranitatea lor națională către UE, pierzându-și independența și capacitatea de a-și apăra interesele naționale. Aici trebuie să ne gândim la două idei.

În primul rând, dacă Europa ar fi o țară, luarea deciziilor ar fi divizată între nivelul european, național și local - asemănător cu Statele Unite de astăzi. Scopul nu este înlocuirea guvernelor naționale cu un guvern UE. În esență, vrem să transferăm acele domenii în care suntem mai puternici împreună la nivel european. Gândiți-vă la apărare, cercetare științifică de ultimă oră, și abilitatea să vorbim cu o singură voce pe scena mondială.

În al doilea rând, într-o lume în care puteri nucleare precum Rusia și China nu respectă legea sau normele internaționale, ci fac politică prin forță, ce valoare are suveranitatea dacă nu o poți apăra în mod credibil? O Europă suverană, unită sub un guvern european și o armată comună ca parte a NATO, protejează independența tuturor cetățenilor UE și a statelor membre. La fel ca tema identității, suveranitatea europeană nu lasă statele membre mai slabe. Dimpotrivă, este cea mai bună garanție a libertății într-o lume în care puterea militară atacă principiile de drept.

Pentru patrioții responsabili și raționali, oameni care își iubesc țara, nu există o altă alternativă decât o Europă unită și suverană. 

Vocile extremiste susțin că Uniunea Europeană nu este democratică, că elite nealese iau decizii de la Bruxelles peste capul oamenilor. În primul rând, merită remarcat faptul că până și extremiștii pot citi sondaje și pot vedea cât de nepopulară a devenit campania pentru dizolvarea UE, așa că acum s-au hotărât să militeze pentru o reformă profundă din interior.

Să enumerăm faptele: europenii aleg direct al doilea cel mai mare parlament democratic din lume (după India). Deciziile majore se iau cu unanimitate sau cu majoritate calificată de către șefii de stat și miniștrii statelor membre aleși în mod democratic. Poate fi îmbunătățit sistemul pentru a oferi cetățenilor mai multă greutate directă în deciziile europene? Absolut, și ofer câteva idei în continuare. Dar să nu confundăm căi de a întări procesul democratic cu iluzii de putere necontrolată. Pentru asta ne putem uita la Moscova sau Beijing.

În cele din urmă, sunt puține motive care să sugereze că un guvern european ar fi ineficient din cauza diversității statelor sale sau a mărimii populației. Fără îndoială culturile europene sunt diverse din punct de vedere istoric, dar astăzi ele sunt de asemenea aliniate în ceea ce privește valorile, perspectiva asupra lumii, și obiectivele comune. Diferențele culturale din interiorul majorității statelor europene sunt în medie mai semnificative decât cele între oricare două state. Cel mai bun mod de a realiza cât de multe ai în comun cu ceilalți europeni este să trăiești în afara Europei pentru o perioadă. Pentru mine, cât am trăit în Statele Unite, probabil cea mai apropiată țară în ceea ce privește valorile și viziunea asupra lumii, m-am simțit într-o cultură străină în comparație cu oriunde am locuit și lucrat în Europa.

Viitorul este European

Cred că la un nivel fundamental, o viață bine trăită necesită ca o persoană să răspundă provocărilor timpurilor sale și să aleagă calea curajoasă înainte. Din acest punct de vedere, un act colectiv de curaj necesar astăzi este să susținem deplin destinul nostru comun ca europeni.

Vocile noastre separate sunt prea mici pentru a conta în lumea de astăzi. Atunci când puterile nucleare fac politică prin forță, trebuie să vorbim cu o singură voce pe scena mondială. În plus, trebuie să permitem ca deciziile să fie luate la nivel european prin majoritate calificată. Puterea de veto asupra deciziilor de politică externă ar trebui eliminată și înlocuită. Atunci când atât majoritatea cetățenilor UE, cât și a statelor membre susțin o decizie, aceasta ar trebui adoptată. 

Europenii votează direct la alegerile pentru Parlamentul UE, dar mulți vor fi surprinși să afle că acest parlament nu poate propune legi. Vom evita detaliile, dar este suficient să spunem că parlamentul poate vota doar legile propuse de executivul UE. Acestea sunt apoi aprobate de reprezentanții statelor membre, acționând într-un fel de rol de Senat, înainte de a deveni lege. Trebuie să întărim puterea parlamentului UE, atât prin acordarea dreptului de inițiativă de a propune legi, cât și prin creșterea ponderii pe care votul direct o are în procesul decizional european. Parlamentul UE ar trebui să devină cea mai puternică dintre instituțiile UE.

Cele 27 state membre UE au cheltuit colectiv aproximativ 200 de miliarde de euro pentru apărare în 2020, mai mult decât Rusia sau China, pe locul doi după SUA. Cu toate acestea, avem o îngrijorare reală că nu ne-am putea apăra flancul estic în cazul unei invazii. Acest lucru se datorează faptului că ne-am împărțit resursele între 27 de forțe aeriene, divizii de dezamorsare a bombelor, agenții de informații, și lista continuă. Acest sistem este extrem de ineficient. O republică europeană ar prelua conducerea apărării noastre colective printr-o armată europeană, care, în strânsă cooperare cu Statele Unite prin NATO, poate proteja în mod credibil 450 de milioane de cetățeni europeni.

În ultimii ani nu au lipsit cinicii care prezic colapsul Uniunii Europene. Cu toate acestea, prin crize nesfârșite, proiectul european sa dovedit anti-fragil; s-a transformat, s-a adaptat și s-a îmbunătățit. Acum, din nou, în mijlocul unui război pentru libertate și democrație la granițele noastre, Uniunea a avut un răspuns rapid și unit: prin sancțiuni financiare severe, finanțare directă și livrare de armament defensiv și prin primirea și sprijinirea celor care fug de război. Fără îndoială, putem face chiar mai mult.

Lumea are nevoie de o Europă unită la fel de mult ca noi europenii. Din umbra celor mai grave conflicte ale lumii, ancorați în istoria noastră complexă și comună, putem construi o republică europeană care poate deveni o voce a rațiunii într-o lume din ce în ce mai divizată. Cred că ultimele luni ne-au reamintit brutal că trebuie să fim pregătiți să ne protejăm libertatea și democrația - împreună avem șansa de a ne construi propriul destin într-o lume ostilă.