Apogeul confidenţialităţii

În această săptămână Parlamentul European va prezenta primul raport draft către Comisie, propunere pentru legislaţia de protecţie a datelor la nivel european. Reglementările ar urma să se aplice egal la toate statele membre. Intenţia este să uşurăm munca firmelor şi cetăţenilor europeni pentru a şti care date pot fi colectate, procesate şi stocate.

Este una dintre cele mai discutate propuneri ale anului, iar Parlamentul European a fost lovit până acum şi de lobbyism şi de preconcepţii. Acum că primul draft este pbulicat de către Jan Philip Albrecht de la Partidul Verzilor, am atins apogeul confidenţialităţii. Ceea ce rămâne sunt inevitabilele compromisuri către şi departe de autodeterminarea cetăţenilor europeni.

Discuţiile sunt marcate de o lipsă de direcţie ideologică. Puţini oameni discută implicaţiile alegerilor pe care le facem în acest moment pentru viitorul Uniunii Europene. Grupurile care susţin protejarea confidenţialităţii datelor din Europa continentală şi din Marea Britanie  au încercat să ridice problmea, dar lipsa de interes a membrilor parlamentului este vizibilă.

Discutăm probleme lipsite de controversă de nenumărate ori. Credem că dreptul de a uita ar trebui să reducă libertatea presei? Nu, nu credem. Nimeni nu doreşte ca dreptul de a uita să devină dreptul de a ierta. Deşi lipsită de controversă, această întrebare este adresată iar şi iar.

Există şi un acord cu privire la problema actelor delegate. Parlamentul preferă ca autorităţile care se ocupă de protecţia datelor să-şi asume responsabilitatea interpretării şi implementării lgislaţiei, în loc să clarifice acest acte în faţa Comisiei. Ştim cu ce suntem de acord, dar discutăm iar şi iar.

Ceea ce nu discutăm este dacă avem o viziune mai amplă pentru societatea noastră odată cu această legislaţie. Auzim de multe ori că nu mai suntem consumatorii serviciilor pe care le folosim, ci produsele pe care le oferă aceste servicii altora. Datele noastre sunt o monedă de tranzacţie online. Întrebarea relevantă este dacă dorim să avem mai mult control asupra acestor informaţii.

Directiva anterioară, din 1995, definea datele personale ca ceva care aparţine şi ar trebui să fie controlate de către individ. Este crucial pentru noi să putem să ne bucurăm de un asemenea control pentru a putea să ne controlăm şi identitatea sau viaţa. Dar directiva nu este foarte stringentă în definirea acestor drepturi. A lăsat multe lucruri neacoperite pentru companii şi instituţii publice. Consecinţa a fost că noi, ca cetăţeni, în pofida bunelor intenţii ale legislatorilor, am avut un control extrem de limitat asupra folosirii publice şi comerciale a datelor noastre.

Partidul Pirat vrea să îndepărteze aşa-numitele interese legitime, ca o bază pentru procesarea datelor. În loc să avem o excepţie generală pentru colectarea şi procesarea datelor personale fără permisiune, am vrea ca acele situaţii unde nu este primită permisiunea să fie definite specific şi clar.

Acum e momentul să creăm direcţiile şi valorile viitoarei societăţi europene. Nu putem defini protecţia datelor cu caracter personal ca excepţii generali şi principii specifice. Atât politic, cât şi moral, avem o responsabilitate să alegem principii generale şi valori pe care să se bazeze o societate. Aceste principii generale ar trebui să aibă la bază ideea că toţi oamenii ar trebui să aibă control asupra fluxului lor de informaţie. Excepţiile ar trebui limitate şi ar trebui să fie excepţionale.

E problematic că nu există o cercetare atentă a procesului politic de la Bruxelles în această privinţă. În multe state membre, dezbaterea este la un nivel foarte redus în ceea ce priveşte grupurile politice din Parlamentul European. Deşi instituţia noastră va avea un rol foarte important pentru a decide viitoare reglementări.

Transformarea de la directivă la regulament trebuie să oprească abuzurile anticompetitive şi cumpărăturile-forum ale companiilor care doresc să evite protecţia datelor personale şi a principiilor acestora. Fără o asemenea reformă, nu ne putem asigura că regulile impuse sunt asemănătoare cu valorile pe care le-am dorit în lege. Cu toate acestea, creşte nevoile asupra media şi asupra discuţiilor politice. Nu este doar o problemă marginală care a căzut din greşeală pe mesele noastre la Bruxelles. Este o problemă uriaşă şi o schimbare decisivă a valorilor căpătate de societatea noastră. Cine-i va întreba pe social-democraţi dacă ei cred că oamenii ar trebui să aibă autonomia de a avea control asupra datelor şi identităţii lor? Cine-i va întreba pe liberal-democraţi de ce grupul lor doreşte să înlăture orice fel de mecanism de impunere, astfel ca persoanele private să nu mai fie îngăduitoare cu legislaţia?

Fiecare social-democrat şi liberal din Parlamentul European are o responsabilitate pentru această legislaţie. Drepturile cetăţenilor europeni, autonomia lor şi abilitatea de a decide singuri ce se întâmplă cu identităţile şi cu datele lor sunt pe masă. National-liberalii vor fi decisivi în privinţa votului. Ce vor spune în privinţa interesului legitim? Adica, asupra acelui interes care este în acest moment o excepţie generală la un principiu limitat.