Amnesty International acuză Israelul de comiterea unor „crime de război” în Gaza, susținând că poate produce dovezi
0Conflictul dintre Hamas și Israel s-a înveninat și este la câțiva centimetri să se transforme într-o vastă operațiune aeriană, terestră și maritimă de eradicare a organizației teroriste de pe fața pământului, așa cum repetă atât de convingător oamenii politici și autoritățile militare din Israel.
Un context care a generat acum o tensiune internațională deosebită, mai ales datorită consecințelor imediate care, spre deosebire de luptele localizate din Ucraina, se pot difuza extrem de rapid, implicând cupolele teroriste reunite Al Qaeda și Isis, cu consecințe asupra stabilității lumii arabe și mai departe, a celei din țările musulmane, alimentând focurile care încep să anime deja comunitățile musulmane din alte părți ale lumii.
În acest context al tuturor primejdiilor, mai există un război paralel, cel mediatic, angajând din ce în ce mai multe resurse, pregătind etapa următoare, cea în care părțile vor să demonstrez în fața lumii, cu argumentele lor sau altele susținute de organizații internaționale, faptul că acțiunea lor este perfect justificabilă și că adversarii, dușmanii de moarte, sunt cei care încalcă toate legile internațional, inclusiv (sau începând cu) dreptul umanitar, în mod specific cel care trebuie să fie aplicat în condiții de război pentru protejarea populației civile. Deja dezbaterea, extrem de aprinsă și dureroasă, a început la cote extrem de înalte, iar adversarii, pe poziții ireconciliabil îndepărtate, își aruncă în cap cu tone de documente însoțite de invectivele, insultele și discursurile de ură și intoleranță obișnuite în asemenea situații, cel mai adesea anihilându-se reciproc deoarece opinia publică este deja de foarte mult timp să recunoască excesele narațiunilor și să nu le mai dea atenție.
Numai că nu întotdeauna se întâmplă astfel, iar punctul în care jocurile își schimbă intensitatea în mod considerabil (sau chiar decisiv) este atunci când în succesiunea narațiunilor acuzatoare intervine anunțul făcut de o mare organizație de mare prestigiu și cu certă cuprindere și credibilitatea globală care spune, cum o face acum Amnesty International, că poate produce dovezi de necontestat în ce privește crimele de război comise de Israel împotriva populației civile din Gaza.
Aveți aici comunicatul de presă în care se anunță că organizația deține probe indubitabile și pe care le pune la dispoziția anchetatorilor internaționali care sunt invitați să-și înceapă treaba în Gaza. Să vedem ce se va întâmpla în acest sens, dar este absolut cert că ceea ce se spune în textul pe care vă invit să-l lecturați cu atenție, se afirmă niște lucruri de o gravitate extremă, acuzații care s-au reverberat imediat nu numai în marile cancelarii diplomatice, ci au început să motiveze și ieșirile în stradă organizate de multe dintre comunitățile musulmane din Europa, spre exemplu, care au primit traducerea în arabă a textului, scânteie absolut suficientă.
„În intenția lor declarată de a folosi toate mijloacele pentru a anihila pe cei din Hamas, forțele israeliene fac dovada unui dispreț șocant pentru viețile civililor. Pulverizează practic locuințele, stradă după stradă, ucid numeroși civili și ruinează structurile esențiale, în timp ce noi restricții duc în Gaza la penuria de apă-, de medicamente, de carburant și de curent electric. Relatările unor martori oculari și a unor oameni care au scăpat de acolo au evidențiat , în numeroase rânduri, faptul că atacurile israeliene decimează familii palestiniene, provocând asemenea distrugeri încât supraviețuitorii nu mai dispun decât de dărâmături pentru a-și adăposti familiile” – a spus Agnes Callamard care a mai declarat și că, „de 16 ani ani, blocajul ilegal impus de Israel a făcut din Gaza cea mai mare închisoare sub cer deschis din lume. Comunitatea internațională trebuie să acționeze imediat pentru ca teritoriul respectiv să nu devină un cimitir gigantic”.
Acuzațiile de „crime de război” sunt documentate prin compararea câtorva fotografii din satelit prezentând, comparativ, o zonă de cartier rezidențial înainte și după bombardament, cei de Amnesty International spunând că propriile lor investigații „nu au permis să se concluzioneze în sensul prezenței acolo a unor ținte militare în momentul atacului”.
Din punctul meu de vedere, comunicatului îi lipsește un set de referințe în oglindă privind caracterizarea acțiunilor organizației terorist Hamas care a luat și deține în continuare ostatici civili și care, evident, nu au niciun fel de valoare în termenii logicii militare, alta decât instituirea de teroare pură. De aici, discordanța frapantă între ceea ce Amnesty solicită ca măsuri obligatorii și imediate care să fie întreprinse de autoritățile israeliene, de comunitatea internațională și mai ales de aliații Israelului, în special de Statele Membre UE, SUA și Marea Britanie și, de partea solicită, ceea ce se spune că ar trebui să facă cei din Hamas și celelalte grupări armate (nu există niciodată folosită formularea de „grup terorist”), adică „să elibereze imediat civilii și să înceteze să tragă cu rachete fără discriminare și să ia ostateci. Trebuie să elibereze imediat și necondiționat toți civilii ostateci”.
Este o dezbatere pe niveluri multiple, primul fiind cel juridic în care, deocamdată, totul rămâne la nivel de deziderat deoarece, cum se știe, nici Israelul și nici SUA nu recunosc autoritatea Tribunalului Penal Internațional. Al doilea nivel, cel care deja pune probleme din ce în ce mai evidente, este că aceste acuzații, tot rostite și rostogolite în gol, chiar nu mai sunt luate în serios și, așa stând lucrurile, ceea ce era odinioară considerat „set de fapte cu consecințe ireparabile” s-a transformat într-o altă fațetă a noului tip de război, profund asimetric și inovator în materie de orori de care nu mai răspunde nimeni. Erau excepționale faptele de care erau acuzați cei aflați în boxa Tribunalului de la Nürnberg. Acum, „crimele de război”, „crimele împotriva umanității”, „genocidul”, „deplasările forțate de populație” sunt acuzații și chiar realități care nu mai impresionează prea tare deoarece asta este consecința directă a banalizării răului despre care, din nefericire pentru viitorul nostru, se vorbește în relatările celor de la Amnesty.
În final, după ce veți citi textul respectiv, veți vedea că, indiferent de cine se va considera că va avea dreptate (în funcție de aranjamentele la care se lucrează acum), este absolut evident un singur lucru: s-au planat acum noi semințe durabile pentru continuarea conflictului regional pentru generațiilor viitoare. Prețul sângelui va fi plătit și acolo de generațiile care vin, la fel de intolerante și orbite de ură ca acestea de acum.
Se încarcă comentariile...
