Am devenit duşman al poporului. Graţie lui Ponta. La Gâdea

Victor Ponta nu mai are răbdare. L-am supărat rău de tot. Drept urmare, mă caută la dosar.

A ieşit la vânătoare. Are, n-are gloanţe, apasă pe trăgaci. Nu-l interesează să împuşte ceva, ci să lase impresia că luptă cu duşmanii poporului. Exact ca în decembrie '89: contează să se audă pâr-pâr-pâr, chit că locul armelor adevărate e luat de simulatoare.

Duşmani ai poporului pot fi, de exemplu, duşmanii bugetului naţional. Cei care nu-şi plătesc taxele şi impozitele. Iar dacă şi le plătesc, nu-i nimic, vine primul-ministru la televizor şi susţine contrariul.

De luni, 1 octombrie 2012, iată-mă şi duşman al poporului! Seara târziu, Victor Ponta a fost convocat la Ministerul Propagandei (Antena 3), la o şuetă cu Mihai Gâdea. Să constate împreună cine mai mişcă-n front. Să lanseze insinuări. Să depisteze reacţionari. Să le trimită, discret, ameninţări. Ori îşi bagă minţile-n cap, ori...

Din vorbă-n vorbă, Gâdea l-a întrebat pe premier dacă ştie cine-i finanţează pe „cei care înjură Guvernul". Ponta a livrat un prim „indiciu": „Se face pe bani de la instituţiile publice conduse de PDL". Ahaaa, a gemut Gâdea. Iar Ponta a continuat: „Supărarea multora dintre ei a venit când noul guvern a început să taie bani. Sunt dintre cei care scriu un editorial pe zi despre mine... Faptul că scrie e foarte bine. Că primeşti 7.000 de euro pentru acel editorial - şi aia e bine. Dar faptul că nu plătesc taxele la stat de ani de zile nu e bine!"

Gâdea îşi umfla nările, simţea miros de sânge. Cuuum, chiar există cineva care „înjură Guvernul şi primeşte 7.000 de euro?!" (Să lauzi Guvernul şi să primeşti 7.000 de euro ar fi fost, desigur, un lucru remarcabil.) „Da, un editorialist celebru", a plusat Ponta. Cine, cine, cine...? Iar Ponta a slobozit o frază care-i trădează problemele de caracter: „Numai domnul Badea va putea să-i pronunţe corect numele: Gregoire".

Aşadar, subsemnatul. Ajunşi în acest punct, nu mai e loc de glumiţe, de pamflete sau alte ghiduşii. E loc doar pentru precizări, în ordinea enunţurilor făcute de premier.

1. Nu am fost plătit niciodată, direct sau indirect, de „instituţii publice conduse de PDL" sau de vreun alt partid.

2. Conduita mea publică, de ziarist „care scrie un editorial pe zi", nu este influenţată de „supărarea" că „noul guvern a început să taie bani". Pur şi simplu, Guvernul Ponta nu mi-a tăiat niciun ban. Nici nu avea cum, din moment ce nu eram plătit de instituţii ale statului sau dependente de Guvern.

3. N-am înţeles exact ce înseamnă „câştigă 7.000 de euro" (la timpul prezent). Pe zi? Pe săptămână? Pe lună? Pe an? Cum intuiesc că ar fi vorba de un câştig lunar, îi atrag atenţia domnului Ponta că se pretează la o gravă dezinformare. Nu câştig 7.000 de euro pe lună, dar mi-ar plăcea să am un asemenea salariu.

4. Când afirmă că subsemnatul „nu plăteşte taxele la stat de ani de zile", şeful Guvernului alunecă periculos pe teritoriul calomniei. Personal, am obiceiul de a mă interesa periodic, la Administraţia Fiscală, despre situaţia personală: sunt cu taxele la zi?; mai am ceva de plătit? De câte ori a existat vreo „codiţă" de câteva zeci sau sute de lei, m-am grăbit s-o lichidez. Aşadar, nu ştiu să am datorii la bugetul de stat. Dacă şeful Guvernului deţine alte informaţii, îl rog să mi le comunice de urgenţă, pe orice cale, pentru că-mi place să fiu cu taxele la zi.

Dacă premierul s-a referit însă la problema „TVA pe drepturi de autor", îl acuz direct de şantaj politicianist. De când a preluat guvernarea, dl Ponta a înfierat, în mai multe rânduri, „modul abuziv" în care fostul şef al Fiscului, Sorin Blejnar, a pus biruri retroactive pe câteva meserii liberale: scriitori, gazetari, artişti. În aprilie-mai 2012, Ponta s-a angajat public ca Fiscul să nu mai pretindă aberanta TVA retroactivă şi penalităţile izvorâte dintr-o obligaţie necomunicată la timp celor vizaţi. Mai mult, Guvernul Ponta a ridicat pragul de plată al acestei taxe de la 35.000 la 60.000 de euro pe an.

În caz că gândul i-a zburat, luni seara, la „TVA pe drepturi de autor", Victor Ponta a escaladat noi culmi ale ticăloşiei. În faţa sa se afla un jurnalist - Mihai Gâdea - care a invocat cu succes, de-a lungul timpului, aceeaşi problemă izvorâtă din aberaţia lui Blejnar. Însuşi Ponta l-a invocat pe un alt prestator de servicii gazetăreşti - Mircea Badea - aflat în aceeaşi situaţie. Pentru Gâdea, Badea, Ciutacu, Chirieac, Roşca Stănescu, „taxa lui Blejnar" este un abuz, o barbarie, deci nu trebuie aplicată. Pentru Cartianu şi pentru alţi duşmani ai poporului, „taxa lui Blejnar" e bine- venită, deci constituie obligaţie fiscală.
Am bănuit întotdeauna că Victor Ponta visează să conducă o ţară gen Belarus, dar nu credeam că e fan al dictaturilor latino-americane! (Deşi, dacă ne gândim că idolul său e Che Guevara...)

Aş mai avea câteva observaţii minore.

1. Nu sunt nici „editorialist", nici „celebru", ci un ziarist care, printre altele, scrie şi editoriale.

2. A critica Guvernul nu este acelaşi lucru cu „a înjura" Guvernul. Eu, unul, merg pe critică. Înjurătura sălăşluieşte acolo unde se simte dl Ponta cel mai bine: la Ministerul Propagandei.

3. În companiile private, de regulă, salariile sunt confidenţiale. Chiar dacă, folosind instituţiile statului, are acces la date confidenţiale, Victor Ponta nu are dreptul de a le face publice (în varianta iluzorie că ar comunica, totuşi, cifre corecte).

4. De când se ocupă Victor Ponta de salariile ziariştilor?
Până luni seara, credeam că Victor Ponta spune o minciună la trei fraze. Acum constat, pe propria-mi piele, că spune trei minciuni într-o frază.

Îl somez pe Victor Ponta să-şi ceară scuze pentru afirmaţiile mincinoase la adresa subsemnatului. Dacă n-o va face, îl voi acţiona în judecată pentru calomnie. Iar ca despăgubiri, îi voi cere diferenţa dintre cei 7.000 de euro pomeniţi la Gâdea şi veniturile mele reale, pe întregul an 2012.

Grigore Cartianu este director editorial "Adevărul"