Alina Mungiu-Pippidi: „Schengen și educația europeană a Dreptei românești“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cândva, prin al doilea mandat al lui Traian Băsescu, după ce era de notorietate publică faptul că anticorupția coexista cu grupul de interese Udrea – Cocoș - Coldea, anticomunismul românesc a fost reinventat ca Dreapta. Până atunci fusesem centru-dreapta sau – în cazul democraților deveniți PDL după ce s-au unit cu câțiva disidenți liberali - centru-stânga. Anticomunismul a fost o mișcare largă, că se opusese o lume destul de diversă la totalitarism (mai ales după căderea acestuia, în Piața Universității). Peste noapte, dat fiind că tema cu corupția nu mai ținea, Băsescu și propagandiștii săi direct plătiți în campanii electorale au refasonat-o ca Dreapta, creștină, tradiționalistă, elitistă, anticorectitudine politică și tot tacâmul, și s-au pus pe scos cărți și articole prin gazete culturale, unde s-au consolidat până astăzi. Motivul evident fiind că nu mai era nici o scuză să fii de partea lui Băsescu după episoadele Udrea și EBA decât condamnarea simbolică a comunismului - restul a fost o creație, cu episoade ridicole în care intelectualii noștri criticau juriul Nobel că dă premii la femei, africani și imigranți.

Acest gen de Dreaptă primitivă, șovină, fundamentalist creștină, sexistă și serios anacronică nu a venit peste noi în mod inevitabil sau cerută de votanți. A venit că niște oameni care aveau interesele bine protejate de Băsescu pe vremea aceea (deși îi disprețuia profund, le înțelegea utilitatea) și erau de meserie cu penița au creat-o ca să îl apere pe protectorul lor. Era goală pe dinăuntru de politici (altele decât a deturna din banii baronilor centrali și locali către cultură, o cauză nu fără merit, de altfel), fum curat, și în materie de Europa, și în materie de dezvoltare, ce să mai spun de integritate publică, subiect niciodată de interes adevărat pentru intelectuali. În plus, ignoranța în materie europeană a acestor profeți intelectuali ai Dreptei, la umbra cărora au crescut politrucii serviciilor de genul lui Lucian Bode, doctorul reconfirmat de Universitatea Babeș-Bolyai, cea mai titrată universitate românească, era sinistră. Ei știau Europa din voiaje ICR, în care se întâlneau mai ales cu români. În decizia lor de a adera la Dreapta europeană omiseseră cel mai elementar lucru: că Dreapta nu e o asociație bazată pe merit, ci pe identitate. Ești ”țigan”, ești exclus, și, ca să citez un titlu din 22-ul anului 1990 (al lui Andrei Pippidi, pe care nu-l cunoșteam pe atunci), ”țiganii” suntem noi.

Cât e de bine să fii ”țigan” când e dreapta la putere am experimentat pe pielea noastră elitistă joi, 8 decembrie, la întâlnirea consiliului JAI, când niște băieți de Dreapta s-au hotărât să arate electoratului lor austriac că sunt vigilenți și au găsit niște țapi ispășitori în România și Bulgaria, provocându-ne pierderi economice directe (peste zece miliarde de euro anual amândouă, pe previziuni conservatoare). Și dacă te cheamă Klaus Iohannis și mergi la Biserica Reformată vei fi tratat tot ca ”țigan” de Dreapta, că asta e Dreapta, care se hrănește din voturile celor care cred că Europa poate construi în jurul prosperității ei zidul lui Hadrian și nu pricepe că migrația ilegală crește pentru că nu creezi canale mai liberale pentru cea legală. Piața neagră, vă amintiți, ce bine corecta ea toate interdicțiile comunismului! Migrația există pentru că factorul de atracție (nu unul imaginar, ci locuri de muncă) există, și imigranții știu că au o șansă rezonabilă să prospere în Europa, dacă trec de zid. Cum nu a reușit să controleze migrația Imperiul Roman, nu o să reușim nici noi prin politici represive - tocmai a apărut un raport al Parlamentului European că mii de imigranți sunt brutalizați anual la granițele europene, și fenomenul e în creștere. Ați auzit de tânărul sirian care ajunsese pe jos la granița bulgară, după ce scăpase de Assad, de ISI și de turci, și acolo l-au împușcat grănicerii bulgari?

Acesta e adevărul simplu și brutal, Schengen nu e despre corupția și democrația noastră în pioneze, că altfel Ungaria sau Malta, care vinde cetățenii europene la kleptocrați și comandă asasinate din cabinetul primului ministru nu ar fi în club, iar noi pe afară. Este despre ingroup și outgroup, despre includere și excludere, despre politicieni care oferă votanților cele mai joase aspirații - acelea de a nega altora dreptul la o viață decentă, de a ridica ziduri și a întoarce spatele restului lumii - decât ca loc unde mergi în vacanță. Nu e despre securitate, că aceia care ne amenință securitatea sunt cetățeni în Franța, în Austria, în Germania unde antivacciniștii și-au cumpărat Kalașnikoave, sau în Bruxelles, unde au spart vitrinele la magazine când Marocul a bătut Belgia. Cetățenii de gradul doi din Europa sunt cei care amenință ordinea europeană, nu amărâții din Siria care fug din calea prăpădului și nu vor decât o slujbă și un adăpost. Refuzul nostru nu e practic, e simbolic, și desigur e dureros să rămâi pe afară - dar parcă simt o consolare moderată când mă gândesc că actorii de frunte din România sunt purtătorii de drapel ai unei ideologii care împarte lumea în incluși și excluși. Ca și băieții din Austria, corupți, proruși și deasupra legii - că încercarea europeană de acum câțiva ani de a-i sancționa s-a soldat cu un eșec total - UE nu a avut ce le face votanților austrieci că îl preferau pe Haider, tot așa cum nu are ce le face ungurilor că votează cu Orban sau italienilor cu Salvini. Decât zgomot.

Poate să începem educația europeană a Dreptei noastre, între timp și securizată de nu mai e loc, cu lecția numărul 1: asta e Dreapta europeană, cu care v-ați întâlnit azi, de asta votează cu ea unii, nu cei mai educați, mai activi sau mai prosperi votanți, ca să vă excludă pe voi și pe oricine poate fi exclus. Aderarea României nu se datorează bâlbelor justiției, care pe de o parte arestează grăniceri și vameși și pe de alta le dă drumul, are de a face cu partidele de Dreapta din Olanda, Austria și mai nou Suedia, care amenință echilibrele politice de acolo. Ce trebuia să se întâmple azi ca să intrăm, să nu-l mai iubiți voi pe Trump, din aceeași lipsă de oglindă proprie care vă caracterizează? Nici măcar: trebuia să fie stânga la putere în Austria.

De asta în Parlamentul European și în fiecare parlament din țările membre ne trebuie o majoritate solidă de la centru stânga la centru dreapta (și mai ales, centru), fără Dreapta. Sfatul meu: mai dați-vă o mână de vopsea și așteptați altă conjunctură. Asta, cu prietenii voștri la putere, s-a văzut cum a mers.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite