Acuzația Israelului de genocid sau bătălia globală pentru supremația morală

Prezentăm mai jos discuția purtată de profesorul universitar Dan Dungaciu cu realizatorul Ianna Ioniţă de la RRA în cadrul emisiunii „Agenda globală” (8 ianuarie 2024, ora 22:30).

Curtea Supremă a Israelului din Ierusalim (stânga) și Curtea Penală Internațională de la Haga.

Bună seara, domnule profesor!

Dan Dungaciu: Bună seara!

Realizator: Tot mai multe cancelarii occidentale se tem de extinderea conflictului din Fâșia Gaza în alte părți ale regiunii. Și secretarul de stat al Statelor Unite și ministrul de Externe german se află în prezent în Orientul Mijlociu, vizitează mai multe state și discută. Ce șanse de reușită au aceste discuții, ce șanse sunt să se calmeze situația sau e pur și simplu un turneu diplomatic și atât pe care îl face Annalena Baerbock și Antony Blinken?

Dan Dungaciu: Calmarea situației este un lucru, escaladarea conflictului în regiune este altul. În primul rând, bătălia diplomatică pe care aţi pomenit-o ține în acest moment de cantonarea războiului în geografia în care se află în acest moment, adică nu o extindere, nici măcar în Liban, la frontiera Israelului, adică nici măcar un război cu confruntare militară explicită cu trupele Hezbollah, o chestiune care nu ar face decât să sporească nu doar intensitatea, dar, cum spuneam, și geografia acestui război. Deci ideea de bază în acest moment este ca războiul să nu se extindă.

Al doilea lucru este ca războiul să capete, dacă vreți, din punct de vedere militar, o dimensiune mai degrabă punctuală, în sensul în care strategia militară a Israelului să se modifice de la atacuri care vizează direct sau indirect și civilii la atacuri punctuale care vizează doar ținte militare.

În al treilea rând, aceste vizite țin și de diplomație, având și o componentă umanitară indiscutabilă, dar sunt afectate, ca să zic așa, inclusiv de evenimentele politice sau electorale care se apropie și cred că cel mai important din punctul acesta de vedere sunt alegerile din Statele Unite. În perspectiva alegerilor din Statele Unite, o continuare sau o escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu ar fi de neconceput – din cauza efectelor electorale nefavorabile pentru democrați - și presiunile din acest punct de vedere sunt tot mai mari. Cu cât ne apropiem tot mai mult de alegerile din Statele Unite, alegerile propriu-zise din noiembrie 2024, cu atât sunt mai plauzibile presiunile din partea Washingtonului ca războiul să se diminueze, să se oprească, dacă este posibil.

Realizator: Un medic britanico-palestinian, cu multă experiență de război, a povestit că ceea ce a văzut depășește orice imaginație. El a lucrat în Gaza, în Irak, în Siria, Yemen și sudul Libanului. Ceea ce se întâmplă acum în Fâșia Gaza, spune el, este ca diferența între o inundație și un tsunami, amploarea este complet diferită, a explicat el într-o discuție purtată cu jurnaliștii de la France Presse. Războiul din Gaza se diferențiază prin numărul de răniți, numărul de copii uciși, intensitatea bombardamentelor. Întrebarea mea e: în cât timp se vor putea închide rănile după toate acestea, pentru ca să se poate spera la o pace durabilă, dacă e atât de gravă situația?

Dan Dungaciu: Întrebarea este pertinentă, cred că, din punctul acesta de vedere, situația post-război va dura incomparabil mai mult decât războiul propriu-zis. Și va fi tot extrem de dificil de gestionat. Practic, astăzi nimeni nu are nicio soluție concretă pentru ce va fi după. Această chestiune pe care ați pomenit-o, dimensiunea morală a acestui război este, în realitate, o dimensiune strategică. Vă aduceți aminte de faptul că, recent, pe 29 decembrie 2023, Africa de Sud a acuzat statul Israel de „genocid” la Curtea Internațională de Justiție, respectiv încălcarea de către acest stat a Convenție din 1948. Aceasta este o chestiune strategică cu o miză dincolo de dimensiunea juridică. Statul Israel acuzat de genocid este o chestiune care sună extrem de dur la nivel internațional, la nivel de prestigiu, pentru că Israelul nu este oricare stat, este un stat democratic, cu un statul excepțional la nivel internațional și care s-a constituit într-o mare măsură pe suferința evreilor din timpul celui de al Doilea Război Mondial - Holocaustul. Or, un asemenea stat să fie dat în judecată la Curtea Internațională pentru genocid, evident că sună deloc, deloc convenabil.

În al doilea rând, cum spuneam, această acuzație de fapt nu vizează doar Israelul. Ce a făcut Africa de Sud a fost de fapt să transmită mesajul că Israelul și aliații Israelului, în special Statele Unite – acolo se bate, de fapt! - au un comportament care poate fi catalogat drept genocid, altminteri spus, Occidentul se află pe partea greșită a istoriei și Occidentul, în consecință, nu are forța morală sau puterea morală pentru a reproșa ceva altora din moment ce el însuși, iată, susține asemenea acţiuni! Deci chestiunea aceasta, respectiv dimensiunea morală a acestui război, din care face parte acțiunea Africii de Sud împotriva Israelului la Curtea Internațională ţine de o bătălie mai mare care este reflectată de confruntarea din Fâşia Gaza, anume bătălia între Occident, adică susținătorii Israelului și Israelul însuși, și cei care nu sunt Occident, cei care nu susțin Israelul, cei care nu susțin Statele Unite. Puneți aici state precum Rusia, China, așa numitul „sud global” în general. Deci această componentă morală și civilizațională a acestui conflict e importantă și, cu cât conflictul durează mai mult, cu atât, dacă vreți, prestigiul sau superioritatea morală ale Vestului sau declarații de acest tip din partea Occidentului vor fi tot mai puțin credibile pentru restul lumii, cu efecte imediată pe termen mediu și pe termen lung. Inclusiv în ceea ce privește acțiunile și declarațiile față de războiul din Ucraina, de pildă, sau declarațiile pe care Occidentul le face apropo de acțiunile Federației Ruse în Ucraina. Deci, bătălia, din această perspectivă, și declarații de tipul celor pe care le-ați menționat au efecte dincolo de regiune. Asistăm aici la o confruntare mai mare și în care sigur că Occidentul nu se simte totdeauna foarte confortabil, pentru că este foarte greu să mai susțină Occidentul lucruri legate de dimensiunea morală sau lupta „binelui cu răul” etc. pe alte teatre de operațiuni, dacă – cum spun acum criticii Vestului - în Fâşia Gaza nu adoptă aceleași standarde. Și de aici credibilitatea Occidentului care este pusă sub semnul întrebării tot mai acut... Deci suntem și aici, pe palierul moral, într-o bătălie globală, aș spune, în care inițiativa Africii de Sud este doar un episod.

Realizator: În tot acest timp, că ați vorbit și de Ucraina, Ucraina nu se mai află în atenția opiniei publice la nivel internațional. Statele Unite nu vor putea livra rachete Patriot atât de curând, au avertizat deja surse din Washington, citate de presă, de presa de peste ocean. Și rușii vor putea lovi fără probleme ținte importante de pe teritoriul Ucrainei. Sunt tot mai multe temeri în acest sens. Ajutorul american pentru Kiev întârzie și el.

Dan Dungaciu: Din punctul acesta de vedere, evident că Ucraina nu are nimic de câștigat ca urmare a declanșării războiului sau confruntărilor din Orientul Mijlociu, respectiv din Fâşia Gaza. Şi lucrurile nu țin aici doar de livrarea de materiale militare efective, concrete, ci și de atenția de care se bucură o regiune în detrimentul celeilalte. Există o oboseală de război care devine din ce în ce mai acută și care nu face decât să fie tot mai accentuată în cazul Ucrainei din cauza a ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Ucraina este una dintre victimele, dacă vreţi, colaterale, a războiului din Fâșia Gaza și vedem asta, din păcate, din ce în ce mai acut în ultimele zile, când atacurile cu bombe, cu rachete, ale Federației Ruse se întețesc. Iar faptul că Rusia nu se oprește înseamnă inclusiv că vrea să transmită mesajul că poate să producă atacuri pe dimensiune mare, adică la scara întregii Ucraine, la un interval foarte scurt de timp - deci mesajul că Federația Rusă pare mai bine pregătită într-un război pe termen lung, are capacități logistice, are organizare, are muniție. Federația Rusă face aceste atacuri la intervale din ce în ce mai scurte, tocmai ca să arate că, din toate punctele de vedere, stă mai bine decât Ucraina sau Occidentul într-o confruntare pe termen lung. De fapt asta este și miza, una dintre mizele Federației Ruse în acest moment și una dintre mizele acestor atacuri care par să nu se mai termine - nu e vorba doar de o miză militară concretă, ci au și efect de spectacol, de a transmite mesajul că Rusia domină totul. Este, de fapt, și un mesaj destinat Occidentului, adică: „Occidentule, fă ceva, pune presiune pe Ucraina să se încheie mai repede acest război!” sau, evident, să intre la o negociere acum, o negociere în care Ucraina practic să nu aibă nici o poziție de negociere consistentă. Asta este lupta, bătălia pe care Federația Rusă o poartă acum, repet, nu doar pe dimensiunea militară, ci și la nivelul minţilor, percepției, perspectivelor, hotărârii, determinării Occidentului de a continua sprijinul militar și politic pentru Ucraina.

Din păcate, indiferent ce se va întâmpla cu acest sprijin - eu nu cred că el va dispărea sau oricum nu va dispărea peste noapte - un sprijin către Ucraina va fi din partea europeană sau din partea americană, dar, din păcate, acest sprijin va fi mai puțin decât a fost în 2022 sau 2023 și lucrul acesta cred că este evident pentru toată lumea. Chiar în versiunea optimistă, Kievul va primi mai puțin decât a primit. Ucraina, în acest moment, trebuie să se pregătească să se apere împotriva Federației Ruse cu mai puțin decât a primit în 2022 sau 2023. E o sarcină complicată pentru Kiev, este însă și o presiune mare pe spațiul occidental, pentru că, la fel precum Gaza, războiul din Ucraina nu are doar o dimensiune militară. Este, și în Ucraina, un război civilizațional de prestigiu, un război în care jocul final va fi legat de capacitatea uneia sau alteia dintre părți, şi nu e vorba doar de Ucraina și de Federația Rusă, ci de Occident, pe de-o parte, și „Restul lumii”, pe de alta, de a clama victoria și de a arăta că este mai puternică decât cealaltă parte. Şi în Gaza, și în Ucraina, până la urmă, se duce, altfel, cam același tip de război, în care lumea occidentală având în frunte Statele Unite își joacă destinul și prestigiul în fața lumii neoccidentale. O lume care nu are un lider deocamdată, dar care dorește foarte clar ca secolul XXI să nu mai fie occidental. Asta este până la urmă bătălia la care asistăm, fie că ne uităm spre Orientul Mijlociu, fie că ne uităm spre Marea Neagră.

Realizator: Și în tot acest timp, în Statele Unite încep să se aleagă apele pentru alegerile care vor avea loc la sfârșitul anului. Cum vi se par lucrurile peste ocean în acest moment?

Dan Dungaciu: Asistăm poate la cea mai dură bătălie electorală petrecută vreodată în Statele Unite la nivel de bătălie electorală pentru alegerea președintelui. Situația a ajuns în Statele Unite aproape la nivel existențial. Din păcate, alegerile din America au ajuns acum un soi de alegeri existențiale, sunt un soi de „regim-change”, cum ar spune americanii, adică alegerile prezidențiale sunt un fel de „schimbare de regim politic”. Această dimensiune și intensitate o vedeam, de pildă, în state precum Republica Moldova sau Ucraina înainte de război. Ne uitam la Republica Moldova să vedem cine iese președinte, Igor Dodon sau Maia Sandu. Dacă iese Igor Dodon, Republica Moldova se duce într-o parte; dacă iese Maia Sandu, Republica Moldova se duce în cu totul altă direcție. Asta înseamnă „schimbare de regim” odată cu alegerile prezidențiale și nu e semnul unei societăți echilibrate... Cam așa a ajuns se întâmplă și în America zilelor noastre. Schimbarea de președinte a ajuns în Statele Unite o schimbare de regim. Dacă iese domnul Biden, pare că America se duce într-o direcţie, dacă iese domnul Trump, se pare ca America merge în altă direcție. Asta face ca America să fie mai puțin predictibilă, chiar impredictibilă, nu doar pentru sine, ci și pentru parteneri. Toată lumea se uită la alegerile americane așteptând să vadă încotro merge Washingtonul, inclusiv pentru a-și face proiecte pe termen scurt sau pe termen mediu. Nu s-a mai întâmplat așa ceva în America de decenii, dacă vreți, şi asta face ca alegerile din Statele Unite să fie importante nu doar pentru America, ci și pentru restul lumii, într-o măsură mult mai mare decât s-a întâmplat vreodată.

Cred, în al doilea rând, că vom asista tot la o confruntare între domnul Joe Biden și domnul Donald Trump, ceea ce ridică o problemă de fond, dincolo de miza politică internă: ce este domnul Donald Trump? Este un accident istoric și politic, așa cum s-a sugerat de către unii, inclusiv în timpul mandatului prezidențial 2016-2020, sau domnul Donald Trump este expresia unui trend politic? Și asta este cea mai complicată întrebare legată de Statele Unite și nu numai. Dacă vreți, și în cadrul Uniunii Europene, la fel, se pune întrebarea apropo de resurecția așa numitelor partide de protest, populiste, radicale etc. Sunt ele un accident de parcurs sau cele circa 30% de procente pe care le vor lua în 2025 la europarlamentare sunt începutul unei schimbări mai profunde?

Revenind la Statele Unite, dacă dl. Donald Trump câștigă alegerile, atunci s-ar putea ca dl. Donald Trump să nu mai fie o excepţie sau, cum spuneam, un accident istoric, ci să devină purtătorul unui trend, unei viziuni politice noi. Dacă lucrurile vor merge în această direcție în America, atunci, cu siguranță, consecințele vor fi foarte importante și pentru Europa și pentru restul lumii. Și cred că, fără să rostim explicit asta, cam acolo e preocuparea fiecăruia dintre noi când ne uităm peste ocean: ce se întâmplă cu America din această perspectivă? Vor fi, la scară globală, cele mai urmărite alegeri prezidențiale din America de când se fac alegeri acolo!

Și în al treilea rând, nu cred că această bătălie între Donald Trump şi președintele Biden poate să fie evitată. În ceea ce îl privește pe primul, nu cred că problemele cu justiția pe care le are îl vor împiedica să devină candidatul republicanilor. Altminteri spus, e greu de crezut că domnul Trump va fi scos din cursă pe căi ne-politice - ar fi o tensiune și o criză fără precedent în America și ar însemna un precedent pe care nu mi-e clar cum ar putea societatea americană să îl gestioneze pe termen scurt și lung... Așa cum nu cred că Partidul Democrat are un „plan B” apropo de o eventuală retragere a domnul Biden, cu toate problemele de imagine și de sănătate pe care acesta le are astăzi. Cred că cel mai plauzibil este să ne așteptăm la o confruntare între Donald Trump și Joe Biden, cu consecințe sau cu mize de tipul celor pe care am încercat să le sugerez mai sus.

Realizator: Vă mulțumim foarte mult pentru această analiză.

Dan Dungaciu este Președinte LARICS.