Acordul de securitate SUA-Ucraina: fără articol 5 al NATO și fără prezență americană în teatru

În marja reuniunii G7 din sudul Italiei, joi, 13 iunie, președinții american Joe Biden și ucrainean, Volodimir Zelenski au semnat un Acord de securitate comprehensiv care reflectă poziția generală în raport cu războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina și angajează, în detalii și concret, sprijinul american pentru Ucraina până la momentul apartenenței Ucrainei la NATO.

FOTO EPA EFE

Acordul este pe deplin acoperitor pe toate punctele, dar fără articolul 5 al Alianței Nord-Atlantice și fără prezența americană cu militari în teatrul de război. Chiar și o formulă de articol 4 este invocată, cu consultări prealabile pe amenințările care vin, inclusiv cu alți aliați, și adaptarea cooperării de securitate prin suplimentarea schimbului de informații, a livrărilor de armamente și producției celor necesare chiar în Ucraina, dar și cu creșterea sancțiunilor necesare în raport cu agresorul. Acordul este consistent cu angajamentul G7 de acum doi ani, care presupune apărarea Ucrainei în cazul unui viitor război(după încheierea celui curent). Criticile au vizat doar baza juridică a acordului – care nu este un tratat, fiind lesne de denunțat de către succesorul lui Biden, chiar dacă durata sa prevăzută este de 10 ani – și în privința relației cu NATO, extrem de rezervată și subiect al celebrei punți spre statutul de membru care ar urma să intervină undeva, într-un viitor neprecizat.

Putere juridică internațională a Acordului, în drumul spre Tratatul Nord-Atlantic

Acordul de securitate nu este considerat de critici egal cu un tratat și ar putea fi relativizat la plecarea președintelui Biden de la Casa Albă, peste 6 luni. Totuși forma Acordului are toate componentele unui tratat: un preambul de motivații și principii, articolul privind principiile de cooperare și 10 articole de conținut. Articolele de conținut vizează cooperarea în domeniul securității și apărării și cooperarea în domeniul reconstrucției și reformării, alături de reforme instituționale pentru avansarea integrării în NATO și definiția acceptabilă a păcii juste în războiul de agresiune al Rusiei, urmat de articole dedicate Anexelor și aranjamentelor de implementare, soluționarea disputelor, amendamente, intrarea în vigoare sau terminarea acordului, ba chiar și înregistrarea Acordului la ONU.

Toate aceste elemente subliniază forța juridică și formula de Tratat internațional a acordului. Mai mult, în ceea ce privește anexele – de implementare a detaliilor concrete de aplicare a punctelor 2 și 3, relative la acordurile de apărare și securitate și cele de reconstrucție și reformare, acestea au propriile lor elemente de aplicare și implementare menționate. În plus, avem foarte clar prevederile finale și tranzitorii care menționează explicit revizuirea periodică a modului de implementare a acordului, la 12-18 luni, prin întâlniri la nivel înalt. Dar și forța juridică este menționată explicit pentru anexe, respectiv faptul că nu sunt constrângătoare din punct de vedere legal, dar părțile intenționează să implementeze angajamentele în limita legii și potrivit fondurilor aflate la dispoziție. Mențiunea pentru anexe combinată cu înregistrarea la ONU a Acordului, (Art X) conform Articolului 102 al Cartei ONU, într-o perioadă de 60 de zile, presupune că este vorba despre un tratat sau acord internațional care poate fi invocat în fața organismelor ONU.

Mai mult, terminarea acordului se poate face la cererea oricărei părți, intrând în vigoare la 6 luni distanță, dar cu toate celelalte elemente care au ajuns la implementare care continuă pe perioada stabilită de acordurile specifice. O limită a posibilității unui eventual viitor președinte sau putere legislativă de a bloca implementarea elementelor care au fost deja pornite. Mai mult, acordul se dorește un pod până la aderarea Ucrainei la NATO și va fi revizuit de ambele părți după acest moment pentru a vedea ce rămâne valabil și ce trebuie amplificat la nivelul colaborării bilaterale în noul context.

În ceea ce privește cea de a doua critică majoră privind Acordul, respectiv prevederile privind NATO, Acordul menționează explicit faptul că Ucraina va fi membră în Alianță, angajează apărarea și securitatea dar fără prezență militară pe teren, în conflict, chiar dacă asumă angajamente puternice pentru orice alt război după ce agresiunea curentă a Rusiei se va fi încheiat, indiferent de forma de încheiere a sa(varianta asumată deja de G7). Astfel, criticii insistă pe reiterarea formulei de la summitul NATO de la Vilnius(în vigoare azi) privind invitarea Ucrainei în NATO atunci când aliații consideră că au fost îndeplinite condițiile, subliniind centralitatea reformelor în sprijinul pentru apărarea, prosperitatea, reconstrucției, democrației și statului de drept în Ucraina. De asemenea, se insistă de către critici pe faptul că nu există obligația apărării Ucrainei (articol 5), acolo unde se oprește Acordul.

Totuși Acordul menționează o formă de consultări tip articol 4, respectiv întâlnirea regulată pentru avertizare și evaluarea amenințărilor emergente, întărind integrarea sistemelor defensive și a capacităților de descurajare în toate domeniile și creșterea interoperabilității Ucrainei cu NATO. Mai mult, în articolul II se vorbește despre o întâlnire la vârf în cel mult 24 de ore, dacă apare un viitor atac sau amenințare de viitor atac, unde se pot stabili noi pași și sprijin suplimentar pe dimensiunea defensivă, inclusiv pe dimensiune economică, apărare, politică. Nu și apărare comună.

Acordul de securitate și principiile internaționale față de războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina

Acordul are multiple elemente de conținut extrem de importante pentru Ucraina, cele mai importante fiind, firește,  cele legate de războiul de agresiune al Rusiei. Mai mult, el cuantifică condițiile generale, aspiraționale, ale sfârșitului războiului:

-        Ucraina trebuie să câștige, Rusia trebuie să piardă;

-        Rusia trebuie să plătească; și

-        Oricine ajută Rusia să ocolească sancțiunile – persoană, companie, stat – trebuie să plătească.

La primul punct, Acordul menționează obiectivul de a realiza Europa întreagă, liberă și în pace, indivizibilitatea securității Ucrainei față de securitatea euro-atlantică, dar și prezervarea și promovarea suveranității, democrației, capacității de a descuraja și răspunde actualelor și viitoarelor amenințări. El menționează și definiția victoriei și a păcii juste și durabile prin restaurarea integrității teritoriale depline a Ucrainei, cu respectarea drepturilor sale potrivit legii internaționale, inclusiv Carta ONU, recunoscând, totodată, dreptul la autoapărare al Ucrainei potrivit Cartei ONU, articolul 51.

În privința faptului că Rusia trebuie să plătească, Acordul menționează importanța de a antrena responsabilitatea Rusiei pentru agresiunea împotriva Ucrainei, incluzând aici susținerea Ucrainei în a obține compensații pentru distrugeri, pierderi și victime care au rezultat în urma agresiunii, prin intermediul unui Registru al Pagubelor cauzate de Agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, dar și prin tragerea la răspundere a responsabililor de crime de război și alte crime internaționale comise în sau contra Ucrainei, potrivit dreptului internațional.

În cel de-al treilea punct, Acordul menționează eforturile SUA pentru a sancționa și a controla exporturilor pentru a crește costurilor Rusiei în derularea agresiunii sale contra Urainei, alături de parteneri, și utilizarea ativelor indisponibilizate ale Rusiei pentru a ajuta Ucraina. Se suprapun 4 acțiuni menționate, trei în Acord și una rezultată în urma ultimei reuniuni G7:

-        pedepse mai mari pentru companiile utilizate pentru a funiza sprijin militar Rusiei(inclusiv bănci chinezești, companii occidentale sau din terțe state care ajută la ocolirea sancțiunilor),

-        un efort susținut pentru demantelarea rețelelor rusești de ocolire a sancțiunilor și

-        restricții ale utilizării de către Rusia a dolarului și Euro(decizii luate chiar în această săptămână).

Desigur utilizarea a 50 miliarde sprijin financiar pentru Ucraina pe baza garanțiilor bunurilor/activelor rusești imobilizate li se adaugă.

Obiectivul acestor măsuri este afectarea producției militare ruse și a fluxului de componente de înaltă tehnologie, cu efect mult mai important pentru producția militară pentru front. De altfel, dincolo de bravada că bursa rusă a supraviețuit șocului blocării tranzacțiilor în dolari și euro, acordul marchează semne serioase de creștere a presiunilor economice asupra Rusiei și creștere a sprijinului pentru Ucraina, dar și promisiunea politică a președintelui Biden că, dacă va fi reales, va face și mai multe pentru Ucraina, în afara celor pe care le va începe deja în următoarele 7 luni până la predarea mandatului și care vor continua.

De altfel, aceste decizii au determinat o reacție furibundă a președintelui Putin concomitent cu prezentarea pretinselor condiții ale sale pentru pace – în fapt un ultimatum pentru capitularea Ucrainei - fapt care arată că noile sancțiuni dor, mai ales prin elementele fundamentale de susținere a puterii și longevității regimului său prin distribuția resurselor către oligarhii prieteni: nu numai că sunt aduși acum să plătească pentru război, dar și bunurile lor sunt confiscate și sunt expuși ei și familiile lor, ca și bunurile acumulate, perspectivelor de a pierde totul. Iar aici Putin nu-i poate nici proteja, nici compensa în vreun fel pentru aceste pierderi.

Peste toate, se decanteză și recenta ofensivă a Rusiei din Harkov, blocată și întârziată. Costurile sunt catastrofale pentru Rusia, chiar dacă Putin prezintă cifre incredibile ale raportului pierderilor, în contradicție cu propriile afirmații anterioare și cu cele ale acoliților său. Ultima ofensivă a atins proporțiile unei catastrofe strategice, afectând fundamental avansul pe alte porțiuni ale frontului, cu precădere în Donbas. Și recrutările clamate sunt sub imperiul aceleiași formule de propagandă fără fond, iar Putin e tot mai strâmtorat și împins să declare mobilizarea generală și rechiziționări majore de la privați, pentru a ieși din impas.