Dansul pe sârmă: Biden pariază pe un Hamas maximalist și Netanyahu condiționat de extrema dreaptă

În condițiile unei campanii electorale prezidențiale complicate și a unui cadru larg cu multiple conflicte, Statele Unite fac eforturi susținute pentru a încheia conflictul din Orientul Mijlociu. După ce o Rezoluție a Consiliului de Securitate a validat planul de pace propus de către Statele Unite și acceptat de Hamas, cu acceptul Israelului, lucrurile s-au precipitat, probând faptul că Diavolul se ascunde în detalii și că Hamas este un negociator de rea credință, punând în dificultate mediatorii acordului de încetare a focului, cu precădere Qatar și Egipt, chemate să constrângă Hamas să respecte termenii acordului.

Joe Biden FOTO EPA EFE

Hamas nu este interesat de încheierea războiului, ci doar de umilirea Israelului(și a Americii)

Astfel, după cea de a opta vizită în Orientul Mijlociu de la Război, după atacul terorist al Hamas din 7 octombrie în Sudul Fâșiei Gaza și declanșarea războiului de retaliere din Fâșia Gaza de către Armata Israeliană, IDF, Antony Blinken, Secretarul de Stat american, a fost nevoit să constate faptul că partea care a propus cerințele maximale și care au fost înglobate creativ în planul de pace în trei faze este și cea care, după ce cu greu a fost creată acceptabilitatea din partea israeliană și validată de susținerea internațională în cadrul ONU, a cerut noi concesii și reformularea condițiilor.

Astfel, deși vorbește despre responsabilitate și abordare constructivă, Hamas nu și-a mai recunoscut propriile acorduri și a plusat din nou: practic a cerut o oprire rapidă și completă a luptelor din Gaza și o retragere imediată a Israelului. Asta revizuiește însăși fundamentul concepului planului în trei etape și aruncă în aer varianta achiesată de partea israeliană care era și ultima, Tel Aviv-ul nefiind fericit cu negocieri perpetue și fără sens. De partea cealaltă, SUA a anunțat că rămâne, alături de mediatorii Egipt și Qatar, angajată să facă planul să funcționeze și să fie încheiat, oricât e greu ar fi acest lucru.

Ambasadoarea americană la ONU, Linda Rhomas-Greenfield, a declarat luni noapte, 10 iunie, la adoptarea rezoluției în Consiliul de Securitate, că Washingtonul garantează că Israelul se va ține și va respecta obligațiile conținute în rezoluție, în timp ce Egiptul și Qatar se vor asigura că același lucru îl va face și Hamas-ul. Antony Blinken a călătorit la Cairo, la Tel Aviv, la Marea Moartă și la Doha, acoperind punctele sensibile ale diferiților actori prezenți în conflict.

Dar noile revizuiri ale Hamas nu sunt altceva decât o încercare de a proiecta responsabilitatea privind continuarea conflictului și respingerea acordului de pace către Israel, în condițiile în care date foarte clare reluate de către The Wall Street Journal susțin faptul că Hamas nu e interesat de încetarea războiului și că liderul militar din Fâșie, Yahya Sinwar, consideră că ar putea chiar suplimenta costurile civile, pentru că “oamenii mai mor și există victime secundare în orice război” – aici vorbind despre co-naționalii săi palestinieni – iar Israelul a ajuns acolo unde Hamas își dorea, fiind hulit, acuzat, adus în instanță, și cercetat la Curtea Penală Internațională pentru victimele civile, presupuse și posibile crime de război și crime împotriva umanității (Lucru reproșat și Hamas inclusiv după 7 octombrie 2023, dar care nu afectează opțiunea sa).

Abținerea de conjunctură a lui Netanyahu de a reacționa virulent

În vizita sa  de marți, 11 iunie, în Israel, Secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken a susținut că premierul Netanyahu și-a reconfirmat angajamentul față de planul de încetare a focului în Gaza, dar premierul Netanyahu nu i-a stat alături iar oficialii isralieni au păstrat liniștea. În fapt, Blinken a obținut ceva spațiu să mai încerce să facă planul să funcționeze, folosind această abținere a premierului Netanyahu și a părții israeliene de a respinge amendamentele Hamas. Premierul israelian a transmis un comunicat inițial potrivit căruia susține că a autorizat planul (și negocierile aferente) prin cabinetul de război, dar nu a anunțat sprijin neechivoc pentru acesta.

Abordarea de ambiguitate constructivă, implicând nuanțe privind poziționarea față de plan, este determinată de constrângerile la care este supus premierul israelian din partea extremei drepte, care a anunțat faptul că va contesta și se va retrage din Guvern, ducând la prăbușirea lui, dacă e semnat planul de pace. Constrângerile sunt atât de prezente și existențiale pentru guvernul său, pentru perspectivele sale politice, la declanșarea anticipatelor, și chiar pentru viitorul său. Deci toți actorii implicați merg pe sârmă subțire în încercarea de a nuanța și salva lucrurile, relevante și pentru perspectiva electorală din alegerile prezidențiale americane, și pentru viitorul războiului în lume, în egală măsură, cu perspectiva escaladării confruntărilor între Israel și Iran, direct sau prin proxy, prin intermediarii pro-iranieni din Orientul Mijlociu.

Propunerea americană completă nu a fost dată publicității, dar a fost prezentată în linii mari în luna mai chiar de către președintele American Joe Biden. Ea implică trei etape:

- prima, cu o perioadă inițială de 6 săptămâni de încetare a focului, cu eliberarea unei părți a ostatecilor de către Hamas – în primul rând femei, persoane în vârstă, pe cei răniți sau bolnavi – contra unui număr neclar de prizonieri palestinieni din închisorile israeliene.

- În cea de a doua fază, urmează să fie eliberați toți ostatecii vii din Gaza, urmată de retragerea forțelor israeliene ca parte a încetării complete a ostilităților - dar acest punct rămâne încă subiect de negocieri ulterioare, se menționează în plan(după prima fază a planului, dacă este una de succes).

- În cea de a treia fază, vor fi date Israelului rămășițele pământești ale ostatecilor care au decedat și se va declanșa planul masiv de reconstrucție a Fâșiei Gaza.

Desigur, planul este mai elaborat și mai detaliat. Acesta a fost prezentat Hamas cu mai multe zile înainte ca președintele Biden să dea elementele principale publicității. Deja un acord la care s-a ajuns în luna noiembrie între părți a dus la eliberarea a 105 prizonieri, ostateci răpiți de Hamas și de aliații săi în atacul din 7 octombrie, contra a 240 prizonieri palestinieni aflați în închisorile israeliene. Se prezumă că mai există 116 ostateci captivi, dintre care 41 sunt presupuși morți. Numărul îi include aici pe cei 4 eliberați în urma operațiunii de sâmbătă, 8 iunie, operațiune care a amânat cu o zi retragerea prin demisie a liderului opoziției, Benny Gantz, din cabinetul de război pentru că premierul Netanyahu nu a prezentat formula finală post-conflict din Gaza, așa cum i-au cerut-o atât Gantz cât și celălalt membru din Guvernul de război, ministrul Apărării, Yoav Galant.

Bătălia pentru recuperarea “amendamentelor” Hamas

Potrivit părții israeliene, în varianta unui oficial care a vorbit sub condiția anonimatului, Hamasul a schimbat toți cei mai relevanți și importanți parametri ai acordului și a respins propunerea eliberării ostatecilor, prezentată de președintele Biden. Dincolo de această apreciere, doi dintre cei trei mediatori, SUA și Qatarul, au discutat la Doha miercuri, 12 iunie, gradul de întindere al amendamentelor prin care Hamas condiționează acordul. Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, John Kirby, a anunțat că, alături de Qatar și Egipt, Statele Unite s-au angajat să continue medierea “până când un acord va fi atins”. De altfel, acest pas este cerut și de rudele ostatecilor israelieni întâlniți de Blinken la Tel Aviv când i-au cerut eliberarea ostatecilor purtând pancarte pe care scria “SUA-SOS, ajută-ne!”, sau "avem încredere în tine, Blinken, încheie acordul".

Într-adevăr, acordul de încetare a focului este acum în cumpănă. Potrivit lui Blinken, de la Doha, există părți cu care se poate face treabă, sunt altele inacceptabile. În conferința de presă, premierul și totodată ministrul de Externe al Qatarului, Sheikh Mohammed bin Abdul Rahman Al Thani, au confirmat faptul că s-au discutat acordurile. Blinken a subliniat faptul că un acord a fost pe masă, iar cel prezent este practic identic cu propunerile Hamas din 6 mai. Israelul a acceptat și Hamas nu trebuia să spună decât Da! Dar Hamas a așteptat aproape două săptămâni pentru a propune mult mai multe schimbări care depășesc pozițiile adoptate și acceptate deja. De aici și dubiul dacă Hamas e negociator de bună credință și afirmația președintelui Biden că, în actuala situație, Hamas este problema.

Acceptarea “condiționată” a acordului de pace susținut de Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU de luni noapte, 11 iunie, conține presupuse “amendamente” care vizează termenii și termenele încetării focului, ai retragerii trupelor israeliene, reconstrucția Gaza și negocierile privind ostatecii, adică principalele elemente ale acordului cu care fusese de acord inițial. De aici și concluzia că răspunsul este, pe fond, o respingere a acordului, nu o clarificare tehnică de nuanțe, ci o reconsiderare completă a înțelegerii, a esenței sale și chiar a abordării fundamentale, în etape. De aceea presiunea cea mai mare astăzi se îndreaptă dinspre Egipt și Qatar către Hamas.

Nu e mai puțin adevărat că și din partea Israelului există unele linii roșii, dar care au fost cuprinse în acord. Pentru faza a doua, retragerea totală a Israelului este lăsată în seama negocierilor ulterioare încheierii fazei întâi pentru că, pe fond, Premierul Netayahu se opune retragerii trupelor IDF din Gaza atât timp cât Hamas rămâne activă și asumă gestionarea afacerilor în Fâșie. De altfel, premierul israelian nu și-a asumat niciodată public, prin achiesare directă, planul de pace. Pracic nu s-a asociat cu acesta și, cel mai probabil, o va face în ultimul moment, când se va dovedi viabil și va reda ostatecii, fapt ce permite asumarea riscului prăbușirii guvernului.

Hamas consideră că va câștiga războiul informațional și că va supraviețui în Gaza

Pe de altă parte, întâlnirea de la Marea Moartă în conferința cu liderii arabi a ridicat o altă problemă, cea a ajutorului umanitar insuficient livrat palestinienilor din Gaza. Aici s-a convenit că Israelul poate face mai mult și Statele Unite au majorat cu 404 milioane de dolari acest ajutor către palestinieni, cerând și celorlaltor țări arabe să crească asistența umanitară, la rândul lor. Pe acest fond, al instabilității și cumpenei acordului, premierul qatariot, Sheikh Mohammed a susținut că atât Hamas cât și statul Israel trebuie să facă anumite concesii pentru ca acordul final să fie atins.

În fapt, Hamasul încearcă să pluseze dincolo de ceea ce a cerut pentru a pune Israelul în poziție de inferioritate, de a fi cel care cedează în continuare. Mai mult, organizația consideră că poate forța Israelul fie să accepte noile sale cereri, fie riscă să fie perceput drept partea care a rupt negocierile de încetare a focului – pe baza afirmației israeliene că aceasta a fost ultima propunere pe care o mai fac. Dar pe fond, acest tip de comportament arată poziția de forță în care se simte acum Hamas, încât consideră că poate manipula negocierile.

Evaluarea conducerii Hamas este aceea că Hamas va supraviețui războiului și că presiunea militară israeliană nu a determinat decimarea și eventuala sa distrugere, și nici nu e pregătită să o facă în viitor, din contra. Au murit suficienți civili încât să determine oprobiul internațional și acțiuni ale justiției internaționale împotriva IDF și Israelului (pentru Hamas acest lucru nu contează, sacriciul de orice tip e acceptabil, ca și cel al civililor palestinieni) în timp ce Hamas-ul a recuperat autoritatea și postura sa de gestionar al unor părți din Fâșia Gaza, acolo de unde trupele israeliene s-au retras. Hamas a început să exploateze retragerea trupelor imediat după curățirea unor zone și se reașează imediat cu componente administrative în aceste zone tocmai pentru a arăta cine deține controlul și a văduvi orice perspectivă de a fi exclusă din proiectele post-război de pace din Gaza.

Dacă Benny Gantz, dar și Yoav Galant, ceilalți doi membri ai Cabinetului de război israelian, au făcut presiuni asupra premierului Netanyahu și au solicitat o formulă de aranjament post-conflict în Gaza, pentru a fi un instrument de planificare a operațiunilor pentru Armată, dar și un instrument de negociere a planului de pace, Statele Unite au mers mai departe. Astfel Antony Blinken a anunțat deja faptul că este crucial să dezvolte planuri pentru ziua de după conflictul din Gaza cât mai repede posibil pentru a realiza o încheiere sustenabilă a războiului. De aceea Statele Unite vor prezenta, în viitoarele săptămâni, propuneri pentru elementele cheie ale planului pentru după război, inclusiv idei concrete despre administrarea guvernării în Gaza, securitatea, reconstrucția și modul de funcționare al acestui plan concret. Un adevărat șah la premierul Netanyahu, care va fi obligat să se poziționeze față de acest plan, dezvăluindu-și opțiunile, dacă nu a vrut să o facă prin elaborarea propriului plan post-conflict.