A doua moarte a lui Steve Jobs
0
Steve Jobs a murit în 2011. Apoi, a mai murit puţin în 2014, chiar acum două zile. După cea mai mare tranzacţie din istoria sa, compania a decis că e timpul, la patru ani după moartea fondatorului, nu mai poate fi autistă. Steve Jobs n-ar fi cumpărat niciodată Beats, iar asta e bine, nici n-a trebuit s-o facă.
Ştirea acestui final de săptămână e confimarea uneia mai vechi: Apple cumpără cu trei miliarde de dolari compania Beats fondată de Jimmy Iovine şi Dr. Dre. Spuneam ieri, într-un articol de sinteză a acestei tranzacţii, că e primul pas pentru noua companie Apple, una pentru care se stinge şi amintirea fondatorului Jobs, nu doar viaţa sa. Apple, sub comanda lui Tim Cook, în principal, şi a lui Jon Ive, Phil Schiller, Eddy Cue, Eric Federighi, în secundar, este una modular, nu una monolitică.
Steve Jobs a fost un obsesiv compulsiv care n-a dorit niciodată să-i lase pe ceilalţi să-i spună ce să facă. Din acest motiv n-a reuşit să stea angajat prea mult timp, nici chiar la compania pe care a fondat-o. A plecat în anii '80 şi a revenit triumfător la finalul anilor '90. A revenit cu mai multă experienţă, a luat „gloaba“ de Apple de la acea vreme şi a transformat-o, dându-i jăratecul preparat de el, într-un pur-sânge gata să întreacă totul. Şi a făcut-o. Din fericire pentru Apple şi Steve, Jobs a murit. Moartea unui om e tragedie, dar un calcul „la rece“ arată că e benefică.
Direcţia actuală e să te împarţi, companie gigant fiind, în mai multe unităţi. Google cumpără aproape lunar câte ceva ca şi cum ar da fuga la hypermarket când primeşte salariul. Facebook e cam la fel, se uită, strânge bani şi cumpără. Apoi, ambele companii au tot felul de servicii adiacente celui cu care s-au remarcat. Apple avea nevoie de o schimbare, iar cu trei miliarde de dolari face una serioasă. Încă vinde telefoane, ba chiar foarte bine, încă vinde tablete, chiar dacă scade, încă vinde computere, mai greu, dar se vând, încă vinde muzică, deşi cifrele o iau în jos. Dar pentru viitor are nevoie de mai mult.
Marele moment al Apple de la mijlocul anilor 2000.
Este vremea celor mici, a minionilor care au grijă ca întregul să fie o maşinărie bine unsă şi profitabilă. Este vremea divide et impera.
Într-o caracterizare făcută de o publicaţie americană lui Tim Cook se spunea că e omul care deleagă. Steve Jobs era omul care concentra în mâinile sale toată puterea. Cook nu se teme de delegare, pentru că, per total, înseamnă să controleze un ansamblu mai mare, mai influent, dar prin oamenii care pot da fiecărei bucăţi atenţia cuvenită. Asta face Facebook: are Instagram, aplicaţii pentru chat - Messenger şi WhatsApp -, reţea socială şi serviciu de publicitate. Şi pregăteşte multe altele. Asta fac deopotrivă şi Google, şi Microsoft, creează sau cumpără servicii şi oameni pentru platformele lor sau ale altora. E era „divide et impera“, o cucerire constantă, fără plafonare şi fără jenă.
Eddy Cue, luat uşor de val, a spus că Apple va avea anul acesta cea mai bună gamă de produse din ultimul sfert de secol. Ştii ce înseamnă asta? Că iPhone, iMac, iPad şi iTunes au fost şmechere, dar sunt produsele altor vremuri. Încă aduc bani, dar n-o vor face mereu. „Ard“ piaţa de audio streaming şi a dispozitivelor purtabile (dispozitive încă ineficiente şi destul de limitate). Wozniak, deşi un talent la vremea sa, a recunoscut: nu înţelege piaţa muzicii online, admiţând totodată că nu mai e cazul să facă analize sau să dea sfaturi de viitor. Alţii o înţeleg, Spotify e un caz, Iovine e altul. Apple are miliarde de dolari în bănci, bani puşi „la ciorap“ de Steve Jobs pentru zile negre. Acum, Tim Cook o să-i cheltuiască pentru a-şi asigura lui şi companiei pe care o conduce zile albe.
P.S.: Şi nu, nu pentru calitatea căştilor a cumpărat Apple Beats. Dacă ar fi fost asta, acum n-am mai fi discutat despre nicio tranzacţie. Sunt supraestimate (via Vox).
[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/beats-by-apple" target="_blank">View the story "Beats by Apple" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
