5,8 miliarde Euro până mâine! Dacă nu, falimentul!

Proteste în Cipru

Aceasta este suma de care trebuie să facă rost guvernul cipriot pentru a asigura deblocarea ajutorului de urgenţă de 10 miliarde din partea troicii UE-Banca Mondială-FMI. Dacă nu, Banca Central Europeană va tăia raţia de supravieţuire alocată până acum şi sistemul va intra în faliment, cu băci închise şi tranzacţiile pe internet deja oprite începând cu 17 martie.

Soluţiile, cel puţin în acest stadiu, înaintea reuniunii de urgenţă din aceasta după-amiază a miniştrilor de finanţe din Eurogrup, sunt la fel de dramatice precum situaţia din teren. Ele presupun, în mai mare sau mică măsură, asumarea de către ciprioţi, dar şi susţinerea politică europeană şi a finanţelor internaţionale, pentru o serie de decizii care înseamnă tot atâtea noutăţi absolute în practicile jocului la nivelul UE. Cu consecinţe foarte limpezi pe termen scurt, adică salvarea Ciprului,  dar extrem de neclare pe viitor deoarece deschid calea spre viitoare decizii naţionale unilaterale, posibil de a fi luate în cazul în care o ţară sau alta s-ar putea confrunta cu crize similare. Pe de altă parte, se observă, tot pentru prima dată, o schimbare esenţială în poziţia oficialilor europeni, o poziţie de forţă de data asta, pentru a dicta schimbări  (de altfel logice şi necesare) în structura naţională a unui sistem bancar, depăşind sau forţând un fel de predare sui generis a suveranităţii în domeniu.

Sub presiunea enormă a spectrului falimentului iminent, dar şi pentru a respecta câteva dintre condiţiile ultimative ale proiectului de acord extern, ciprioţii sunt gata acum să restructureze din temelii sau să închidă Popular Bank (Laiki) , să aplice o taxă obligatorie de 20% (chiar 25%, după alte surse) la toate depozitele bancare de peste 100.000 de Euro existente în Bank of Cyprus, cea mai mare din ţară şi de 4% la depozitele din celelalte bănci...măsuri care, după cum afirmă preşedintele cipriot, vor putea garanta că toţi deponenţii vor putea să-şi primească înapoi banii, chiar dacă acest proces va necesita câţiva ani buni. Încă nu se ştie dacă măsura respectivă se va aplica tuturor deponenţilor sau numai celor străini şi nici nu este dată repartiţia exactă a depozitelor acestora în băncile cipriote. În plus, în reuniunea extraordinară a Parlamentului cipriot, s-a admis şi naţionalizarea Fondului de pensii, chiar dacă măsura nu intra în pachetul agreat cu partenerii internaţionali.

Foarte posibil ca, în aceste condiţii, nemaiputându-se cere nimic în plus Ciprului aflat în pragul imploziei, împrumutul de supravieţuire să fie acordat. Dar rămân marile întrebări, exact aceleaşi care au fost puse în cazul tuturor consorţiilor bancare americane sau europene ce s-au dovedit cel puţin incompetente în a-şi gera treburile şi ajunse, unul după altul, să fie susţinute prin intervenţii de urgenţă, mai întâi ale statelor, apoi ale UE şi organismelor internaţionale.

Cum oare se poate ca un sistem bancar cum este cel din Cipru, adăpostind 86 de miliarde de euro în depozite (enorm în raport cu numărul populaţiei), poate ajunge să intre subit în faliment fără ca nimeni să nu fi tras semnalele de alarmă necesare? De ce, din nou, nu se anunţă măsuri punitive la nivelul acţionariatului băncilor respective şi al managementului, lăsând ca toată povara să fie suportată din nou de contribuabilul european, cu banii pierduţi în diversele fonduri de investiţii fantomă, gerate parţial şi de aceste bănci, şi, plătind apoi pentru salvarea lor?

Este însă foarte posibil ca, în momentul redeschiderii băncilor din Nicosia, panica să fi cuprins într-atât de tare micii deponenţi încă să urmeze retrageri în masă de lichidităţi, ceea ce ar pune o presiune de nesuportat pe sistem...panică ce s-ar putea transmite, în cercuri concentrice, în întreaga zonă, afectând fireşte şi centrul zonei euro. Deocamdată, la ora la care vorbim, rezultatul evident este că oamenii se întorc de nevoie la plăţi exclusiv în cash, că  apare părerea de rău generalizată că banii nu au fost ţinuţi la saltea sau în bănci din afara zonei euro. Semnale la care trebuie să fim foarte atenţi, asta dacă realizăm că suntem şi noi în apropierea imediată a zonei seismice centrale.

Oricum, în această seară se va scrie un capitol extrem de interesant al istoriei Europei care stă acum aşezată pe acea Cutie a Pandorei de care am mai vorbit. Aşteptăm curioşi să vedem cărui demon i se mai dă drumul sau dacă, dimpotrivă, cutia va putea fi oarecum şi foarte provizoriu închisă.