Articole scrise de Costin Popa

Elena Moșuc este una dintre importantele noastre soprane.

Este cunoscut și apreciat de 29 de ani, de când bursa a fost acordată pentriu prima dată din fonduri proprii de soprana și profesoara Georgeta Stoleriu de la Universitatea Națională de Muzică din București (UNMB), către o studentă sau un student la canto aparținând unei alte clase de învățământ.

Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali (UCRRM) a organizat în 14 ianuarie 2024 festivitatea de decernare a premiilor MUSICRIT pentru anul 2023, printr-o gală fastuoasă desfășurată sub cupola majestică a Ateneului Român.

Din 2016 există pe malul Mării Egee (Golful Faliro), nu departe de inima capitalei Greciei, Centrul Cultural al Fundației Stavros Niarchos, o modernă construcție monumentală din metal și sticlă care găzduiește Biblioteca Națională a Greciei și Opera Națională Greacă.

Un nou „Oedipe” enescian pe scena Operei Naționale București a fost produs numai ca avanpremieră, urmând ca premiera să aibă loc pe 15 ianuarie 2024.

Ramură importantă a publicisticii, având veche tradiție în România, critica muzicală și-a adus întotdeauna aportul în formarea și desăvârșirea muzicienilor, tineri sau avansați în cariere.

Stagiunea 2023-2024 a faimoasei scene lirice italiene și mondiale s-a deschis de Sfântul Ambrozie, ocrotitorul spiritual al marelui oraș din Lombardia, conform unei tradiții existente din 1951.

fără imagine Se cântă rar, nu numai în București. Așa încât recenta inițiativă a Orchestrei Naționale și Corului Academic Radio a fost meritorie, oferindu-i bagheta dirijorului libanez Toufic Maatouk, o mai veche cunoștință a publicului nostru.

De 25 de ani, soprana din Republica Moldova, Tatiana Lisnic, ne vizitează țara în paralel cu derularea unei importante cariere internaționale.

Adică în monumentala clădire cu arhitectură modernă și alambicată de secol XX, deschisă în 15 octombrie 1963, după un concurs adjudecat de arh. Hans Scharoun în decembrie 1956 grație votului decisiv al legendarului Herbert von Karajan.

Cronica pe care o veți citi în continuare seamănă cu cea de acum o săptămână, intitulată „Verdi la Staatsoper Berlin”, adică are aceleași coordonate, interpretare muzicală de înalt nivel, regii calamitoase, neconforme cu sursele, partitură și libret, sau pe aproape.

Rundfunk Sinfonieorchester Berlin este unul dintre ansamblurile importante ale Germaniei, cu dată de naștere coincidentă primei ore de emisie a Radioului public berlinez, în 29 octombrie 1923.

Construită între 1741 și 1743, refăcută după război între 1951 și 1955, scena lirică de pe marele bulevard Unter den Linden a parcurs toate stadiile de apartenență, de la Operă Regală a Prusiei până la Operă de Stat a Prusiei, apoi a fostului RDG și acum a Germaniei reunificate.

Cunoscutul titlu mozartian a fost decis de managementul scenei lirice din municipiul de pe Someș drept spectacol inaugural al sezonului 2023-2024. Și, bineînțeles, ca producție nouă pentru teatru, deși proveniența ei este compozită.

Vladimir Jurowski, fostul director artistic al festivalului, a revenit la București în calitate de Generalmusikdirektor al Orchestrei Operei Bavareze de Stat din München, bineînțeles împreună cu ansamblul pe care îl conduce.

... s-au evidențiat în teritoriile preclasic și clasic la Ateneul Român. Mă refer la austriecii Cameratei Salzburg, la italienii din Il Giardino Armonico și francezii ce au format Les Arts Florissants.

Am așteptat aproape trei săptămâni până să ascultăm un program integral Bach în festival, dar răsplata a fost incomensurabilă într-o după-amiază la Ateneu, prin „Misa în si minor, BWV 232”.

Așadar, Festivalul George Enescu a ajuns și în cocheta sală a Teatrului Odeon, poate nu cea mai potrivită pentru muzică din punct de vedere acustic, al sonorității ambientale.

După London Symphony Orchestra, Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino sau Orchestre National du Capitole de Toulouse, dacă privesc perioada imediat următoare, câteva ansambluri au menținut ștacheta la nivel performant și mă refer mai întâi la excepționala Tonhalle Orchester Zürich...

L-am trăit cu ochii larg deschiși și ficși la finalul primei seri a concertului Orchestrei Simfonice din Londra, dirijată de Sir Simon Rattle.

Într-un an plin de festivaluri de toate genurile la nivel național, încoronarea a venit prin mult așteptata ediție cu numărul XXVI a tradiționalului și marelui eveniment enescian.

Încă din 1901 când a fost inaugurată sub numele de Bechstein Hall, un omagiu adus legendarului constructor german de piane, mica sală londoneză – 900 și ceva de locuri în condiții de acustică ideală – a atras ca un magnet cântăreți și instrumentiști de faimă.

Luna iulie a însemnat la Londra și deschiderea celor opt săptămâni ale tradiționalului festival Proms, ce are ca dată de naștere anul 1895, fiind actualmente organizat și transmis la Radio/TV de BBC.

Londra muzicală își desfășoară o stagiune de vară, în care genul operei a fost reprezentat în iulie de „Werther”, „Don Carlos”, „Traviata” și „Nunta lui Figaro”. Dacă despre cea de-a doua cititorii au avut ocazia să afle noutăți în această coloană, iată că le-a venit rândul și ultimelor.

O seară de vis de iulie într-unul din faimoasele teatre lirice ale lumii, cel de la Londra. Pentru a treia oară s-a reluat montarea din 2008 a operei verdiene, autografiată de regizorul britanic Nicholas Hytner, reluare pregătită de data aceasta de compatriotul său Dan Dooner.

Opera Națională București și-a închis stagiunea, alăturând într-un diptic două valoroase opusuri românești, baletul „La piață” de Mihail Jora și opera „Revuluția” de Adrian Iorgulescu.

... după aproape 12 ani, de data aceasta în sala inaugurată din 2015 la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

Legenda populară a prințului Barbă-Albastră, povestită la finele secolului XVII de Charles Perrault și preluată ca libret de Béla Balázs pentru opera într-un singur act a lui Béla Bartók, a fost pusă în pagină de regizorul Győrgy Selmeczi în mod clasic cu inserții moderne.

BOF '23 este evenimentul lunii iunie la Opera Națională București.

După nu mai puțin de șase decenii, a apărut un nou volum dedicat legendarei soprane Hariclea Darclée, creatoarea mondială absolută a rolului titular din „Tosca” de Puccini

Întotdeauna sunt de urmărit debuturile în spectacole, noile apariții pe scene, parcursurile artiștilor lirici aflați la începuturi de cariere.

Așa a fost supranumită din străvechi timpuri mozartiana „Don Giovanni” (catalog Kőchel 527, cu titlul original „Il dissoluto punito ossia il Don Giovanni”, adică „Desfrânatul pedepsit sau Don Giovanni”), compusă pe libretul abatelui Lorenzo Da Ponte și având premiera absolută la Praga în 1787.

Profesorul este unanim recunoscut drept muzicolog de excepție cu prodigioasă activitate începută în anul 1959, pe care o continuă și în zilele noastre cu nesecată putere de muncă.