„Prințesa circului”, premieră la Operetă

Nu merg des la Operetă. Ba chiar destul de rar. Fără un motiv anume. În iunie însă, văzând afișul unei noi premiere clasice, mi-am amintit de spectacolul cu același titlu de Emmerich Kálmán, pe care îl văzusem prin anii '60 când sediul teatrului era pe Splai într-o clădire istorică ce a fost demolată prin anii '80. În distribuție străluceau Ion Dacian, Silly Popescu, Maria Wauwrina…. Fusese o seară fascinantă. Ce nume de legendă! Imi mai amintesc, citisem în presă, că spectacolul avusese un deosebit succes în 1965 la Festivalul de Operetă de la Trieste.

Așa că, având nostalgia producției, a vocilor de odinioară, am mers să văd chiar premiera din 28 iunie 2024, în noua sală a Teatrului Național de Operetă și Musical Ion Dacian, inaugurată în 2015.

„Prințesa circului”, compusă pe libretul lui Julius Brammer & Alfred Grünwald (traducerea libretului Ozana Oancea, traducerea textelor muzicale Vasile Timuș și Petre Andreescu) posedă toate ingredientele tradiționale ale genului, dragoste, vervă, conflicte superficiale, farse, glume, animație, bună dispoziție, bineînțeles happy-end, dar adaugă în plus atmosfera captivantă a spectacolului de circ, ambient în care se petrece o parte din acțiune, iar artiștii lui sunt prezenți permanent în scenă. A fost o tematică deosebit de ofertantă pentru echipa de producție, având-o în frunte pe Beatrice Rancea (regie, adaptare scenică și light design), anturată de Doina Levintza (costume), Vladimir Turturică (decor), Dragoș Roșu și Johanna Bodor (coregrafie).

Spectacolul a cucerit din start și a făcut să nu se simtă cele aproape trei ore care s-au scurs pe nesimțite, antrenant, incitant vizual și muzical, ca un vârtej. A fost meritul regizoarei care, cu experiență și mână sigură, a știut să confere maximă cursivitate scenelor, monologurilor, dialogurilor, momentelor de dans și… numerelor de circ. Nu a existat nimic stagnant, spre pildă, chiar și clipele de singurătate sau de duete lirice au avut, alături de protagoniști, „comentatori” din lumea clownilor, un grup ce a dublat expresiv prin poetica lor gânditoare și prin mișcare, sentimentele eroilor. Alteori, prin giumbușlucuri și ghidușii au dinamizat acțiunea. Dar nu numai ei. Vârtejul pe care l-a căpătat scena și pe care îl notam s-a datorat și altora… cei trei culturiști, cele șase doamne, formația simpatică a celor opt husari, acrobata cu cercul sau evoluând aerian, scamatorii, dresorul cailot de… lemn și al delicioasei cățelușe Elize. Nu-i pot numi pe toți acești minunați artiști de circ care au tăiat răsuflarea publicului, dar nu uit Corpul virtuoz de Balet cu seducătoare mișcări dansante pe ritm de vals, polcă etc., alături bineînțeles de artiștii Corului Operetei (dirijor Aurel Muraru). Subliniez încăodată meritul regizoarei în a manevra atâtea figuri și planuri, de a umple spațiile, de a nu lăsa niciun moment fără semnificație, cu rezultantă într-un spectacol încântător.

La așa o mare diversitate de personaje și n-am vorbit încă de eroii principali, era necesară o desenatoare de costume, o artistă de mare creativitate și anvergură. Doina Levintza a fost cea care a făcut risipă de inventivitate, fantezie și explozie coloristică, de bun gust, de armonie în ținutele tuturor. Spectaculosul, extravaganța au fost cuvintele de ordine pentru multe costume, eleganța și strălucirea au fermecat privirile.

Decorul nu a fost pretențios, nici nu era nevoie decât de punctarea cadrajelor în care să evolueze valurile de participanți la acțiune, șlaiere frumos pictate coborau pe parcursul actelor spre a separa secvențele. Nu au lipsit duete, cuplete în gondolă, în… nacelă. Am avut de toate. Dacă draperiile în falduri au încadrat scena în actul secund, frumoasă a fost imaginea parcului privit prin ferestre înalte în actul ultim, al treilea.

În toată această atmosferă era suficient să privești sala și să remarci cum spontan se stârneau aplauze ritmice în cadența muzicii, a mișcărilor. Ce poate fi mai mulțumitor pentru un regizor?!

În rolul titular, Prințesa Fedora Palinska, a cântat Rodica Ștefan, cu glas frumos, vibrant, care a conturat un personaj energic, dar și îndrăgostit - visător. După numai două zile urma s-o văd la Opera Națională București ca Vitellia din noua premieră „La clemenza di Tito” de Mozart. Am scris deja în aceste pagini. Deschizându-i-se în față două porți de genuri diferite, talentatei soprane îi rămâne să aleagă continuarea.

Și Mister X a fost interpretat de un tenor care a cochetat cu opera, Mihai Urzicana. În „Prințesa circului” și-a expus glasul cald timbrat, declamația poetică, ca și tristețea poveștii unei vieți controversate. Chiar de la celebra arie „Doi ochi albaștri mi-au vrăjit inima…”, publicul a fost realmente vrăjit de vocea tânărului artist.

În rolul Mabel Gibson a fost distribuită „argintul viu” Daniela Bucșan, ca partener avându-l pe excelentul Cătălin Petrescu (Toni Schlumberger). Memorabilă a fost prestația Gladiolei Nițulescu-Lamatic (Carla Schlumberger), cu rostire plină de culoare a textului, cu cânt expresiv de factură comică și cu dans îndrăcit. Amintirile tinereții le-a derulat în compania lui Cristian Caraman (Pelikan).

Îi menționez în continuare pe Victor Bucur (Directorul circului) și pe Marius Mitrofan (Prințul Sergius Vladimir). În alte roluri au mai jucat Mihăiță Radu (Aghiotantul), Marius Meragiu (Căpitanul), Alexandru Vasile (Locotenentul) și Răzvan Rusu (Baronul).

Toți au fost absolut convingători.

Experta Orchestră a TNOM Ion Dacian a fost condusă spre succes de dirijorul Constantin Grigore.

Aplauze, ovații, flori au răsplătit regia, costumele, soliștii, dirijorul și ansamblurile, marcând premiera unei noi producții durabile în repertoriu, un spectacol de muzică – teatru - dans complex, reușit scenic și muzical, „Prințesa circului” de Kálmán.