O nouă carte despre Hariclea Darclée

Cum notam în prima cronică despre recentul Festival de Operă de la București consacrat în acest an comemorării Centenarului Giacomo Puccini, s-a lansat la Opera Națională o nouă apariție editorială, „Hariclea Darclée. Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul” de Ida Garzonio, tipărită în limba română de Editura Rediviva, Milano, 2024, după versiunea inițială italiană din 2023, realizată cu sprijinul Centrului Cultural Italo-Român din Milano, director Violeta Popescu, care este și traducătoarea volumului.

Cartea este dedicată marii soprane, creatoarea rolului titular în premiera mondială a operei „Tosca” la Teatro Costanzi din Roma, 14 ianuarie 1900, precedată și de alte titluri, tot în primă audiție absolută.  Lucrurile sunt cunoscute dar simt nevoia să le repet de fiecare dată spre a le întipări în memoria generațiilor de toate vârstele. Nu trebuie să se uite că Hariclea Darclée (Brăila, 1860 – București, 1939) a fost unicul artist român din toate timpurile care a dat viață unui personaj liric legendar, Floria Tosca, dintr-o capodoperă referențială pe treptele istoriei operei, scrisă de un ilustru compozitor. Epitetele nu sunt exagerate, reprezintă pura realitate.

Până la cartea Idei Garzonio, trei au fost volumele citate, dedicate lui Darclée, „Viața de glorie și pasiune a marii cântărețe Darclée” de Nicolae Carandino, București 1939, „Darclée” de George Sbârcea și Ion Hartulari Darclée, București 1961, reeditată de încă două ori și „Vissi d'arte, vissi d'amore. The Life and Times of the first Tosca. Hariclea Darclée” de René Seghers, publicată în 2023 în Țările de Jos, cu tiraj inițial limitat, 100 de exemplare în limba engleză.

După lansare, mi-am rezervat timp să citesc în liniște cartea Idei Garzonio. Nu este voluminoasă, 114 pagini dintre care 42 de iconografie distribuită printre file și la sfârșit.

Autoarea, milaneză cu studii de literatură și pian, împătimită de muzică, a făcut o documentare serioasă și deși cartea nu are bibliografie, sursele și locurile cercetării se întrezăresc încă din Prefață, dar și pe parcurs. Numesc doar arhivele Teatrului Scala, ale Bibliotecii Comunale Centrale din Milano, cotidiene, periodice, articole, studii publicate în România și Italia etc.

Cartea este structurată pe câteva capitole, Date biografice, Darclée la Teatro alla Scala, Primele reprezentații, Diva, Imagini.

Primul constituie o succintă trecere în revistă a vieții și carierei artistei, al doilea se ocupă de prezențele sopranei în marele teatru milanez între 1890 și 1916, când a cântat într-un număr de 137 de seri cuprinzând 11 titluri de opere și „Stabat Mater” de Rossini, concertant.

Capitolul următor se ocupă de premierele absolute pe care le-a cântat, cu multe detalieri de subiecte, librete, context componistic etc., pentru ca secțiunea Diva să aibă un inedit al ei, vorbind despre un atribut care completează valoarea de cântăreț și artist a unei celebre personalități. În final, capitolul Imagini poartă patina timpului și nu a tehnologiilor moderne de Photoshop, având autenticitatea și parfumul vremurilor de demult. Coperta IV reproduce fotografia plăcii memoriale dezvelite în via Cernaia 2 din Milano, unde s-a aflat casa în care a locuit Hariclea Darclée între 1890 și 1910, cu citarea faimoasei sintagme a lui Puccini, „Artista genială, prima și splendida mea Tosca”.

Scriitoarea Ida Garzonio are un stil narativ fluent și captivant, care face ca volumul să se citească dintr-o răsuflare.

Cred că două sunt elementele de noutate care situează cartea în rândul celor de interes pentru reconstituirea carierei Haricleei Darclée.

Mai întâi, întrucât nimeni dintre cei de azi n-a avut ocazia s-o asculte pe Diva română în marile ei roluri, cel mult în cele două înregistrări discografice cu cântece românești de George Stephănescu și Tiberiu Brediceanu, nelegate de repertoriul de operă, meritul cărții Idei Garzonio este că a publicat aprecieri critice culese din publicațiile timpului, care caracterizează vocea și interpretarea Haricleei Darclée. Am găsit de cuviință să citez aici câteva fragmente, indicând sursa pe care însăși autoarea o reproduce.

· Gomes – opera „Condor” la Scala – „(…) a reușit să se facă totuși

admirată pentru blândețea, armonia și extensia vocii sale, pentru intonația perfectă, pentru felul rafinat de a interpreta: toate aceste calități fac din doamna Darclée o artistă de primă clasă” GR, Gazzetta Musicale, 1891;

· Catalani – „La Wally”, Scala – „(voce) sigură, cristalină,

 fermecătoare” Gazzetta Musicale, 1891 și 1892;

· Mascagni – „I Rantzau”, Teatro La Pergola, Florența –

„Admirabilă a fost doamna Darclée, a cărei voce excepțională a răsunat magic în sala Pergola, evidențiind pe deplin creația muzicii lui Mascagni, impregnând frazele cu viață și sentiment, grație și maximă performanță” Amintore Galli, Il teatro illustrato, 1892;

· Rossini – „Stabat Mater”, Scala – „Doar Inflammatus a încălzit

atmosfera și, în aplauze furtunoase, s-a cerut un bis pe care doamna Darclée l-a acordat cu amabilitate” Il M, Gazzetta Musicale, 1892 (este rarisim întâmplat ca o secțiune a unui opus vocal-simfonic să fie repetată la solicitarea publicului, în miezul concertului. N.N.);

· Puccini – „Tosca”, Teatro Costanzi, Roma, premiera absolută –

„Câte dificultăți prezintă această parte din Tosca, pentru o cântăreață! Numai doamna Darclée ar putea să ne spună, numai ea poate să le depășească pe toate” și „Doamna Darclée  se confirmă ca fiind o interpretă rafinată și excepțională. Ei i se datorează cel mai emoționant moment al serii, când a trebuit să repete aria Vissi d'arte, vissi d'amore, fiind aclamată cu însuflețire de toți, pentru finețea minunată, cu care a reușit să interpreteze această pagină fermecătoare. A fost mereu admirabilă pe tot parcursul operei pentru vocea ei minunată, pentru modul inteligent, pentru ireproșabila siguranță de care a dat dovadă în această lungă și grea interpretare”  Clm (Alfredo Colombani), Corriere della sera, 1900.

Apoi, m-aș referi la capitolul Diva, care începe cu o aserțiune preluată de la autorul René Seghers, „Hariclea Darclée a fost, la vremea ei, mult mai mult decât Maria Callas sau Anna Netrebko”, idee greu de demonstrat, totuși inspirându-se dintr-un articol de Ștefan Petrescu intitulat „Primadona Hariclea Darclée între scenă și culise. Darclée astăzi”, publicat în Revista istorică (2017), Ida Garzonio reușește să configureze un portret de divă, îndeosebi prin analogia cu marea actriță Sarah Bernhardt. Este încă o reușită a cărții, întrucât minuția cu care este făcută detaliază virtuțile de divă, prin simpla privire și analiză a fotografiilor de epocă. Însăși Sarah Bernhard îi scria o dedicație pe o poză cântăreței românce, „Fermecătoarei Henriette Darclée”. Concludent, nu? Sunt luate în considerare și alte aspecte care țin de marketingul unei dive, onorariile, publicitatea, carisma aparițiilor, admirația fanilor, propaganda prin produse de consum, de la parfumuri fine la cosmetice de beauté și până la... cutiile de chibrituri. Să nu uităm că un crater de pe planeta Venus a primit în 2003 numele „Darclée”.

În fine..mă bucur că volumul Idei Garzonio nu a uitat să consemneze înființarea în 1995 la Brăila a Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, prin inițiativa renumitei soprane Mariana Nicolesco, trecută în neființă în anul 2022. Un eveniment care trebuie neapărat să continue în veci. Pentru consfințirea eternă a memoriei marii cântărețe și dive Hariclea Darclée, omagiată și de recenta apariție editorială.