Articole scrise de Costin Popa

Adică în monumentala clădire cu arhitectură modernă și alambicată de secol XX, deschisă în 15 octombrie 1963, după un concurs adjudecat de arh. Hans Scharoun în decembrie 1956 grație votului decisiv al legendarului Herbert von Karajan.

Cronica pe care o veți citi în continuare seamănă cu cea de acum o săptămână, intitulată „Verdi la Staatsoper Berlin”, adică are aceleași coordonate, interpretare muzicală de înalt nivel, regii calamitoase, neconforme cu sursele, partitură și libret, sau pe aproape.

Rundfunk Sinfonieorchester Berlin este unul dintre ansamblurile importante ale Germaniei, cu dată de naștere coincidentă primei ore de emisie a Radioului public berlinez, în 29 octombrie 1923.

Construită între 1741 și 1743, refăcută după război între 1951 și 1955, scena lirică de pe marele bulevard Unter den Linden a parcurs toate stadiile de apartenență, de la Operă Regală a Prusiei până la Operă de Stat a Prusiei, apoi a fostului RDG și acum a Germaniei reunificate.

Cunoscutul titlu mozartian a fost decis de managementul scenei lirice din municipiul de pe Someș drept spectacol inaugural al sezonului 2023-2024. Și, bineînțeles, ca producție nouă pentru teatru, deși proveniența ei este compozită.

Vladimir Jurowski, fostul director artistic al festivalului, a revenit la București în calitate de Generalmusikdirektor al Orchestrei Operei Bavareze de Stat din München, bineînțeles împreună cu ansamblul pe care îl conduce.

... s-au evidențiat în teritoriile preclasic și clasic la Ateneul Român. Mă refer la austriecii Cameratei Salzburg, la italienii din Il Giardino Armonico și francezii ce au format Les Arts Florissants.

Am așteptat aproape trei săptămâni până să ascultăm un program integral Bach în festival, dar răsplata a fost incomensurabilă într-o după-amiază la Ateneu, prin „Misa în si minor, BWV 232”.

Așadar, Festivalul George Enescu a ajuns și în cocheta sală a Teatrului Odeon, poate nu cea mai potrivită pentru muzică din punct de vedere acustic, al sonorității ambientale.

După London Symphony Orchestra, Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino sau Orchestre National du Capitole de Toulouse, dacă privesc perioada imediat următoare, câteva ansambluri au menținut ștacheta la nivel performant și mă refer mai întâi la excepționala Tonhalle Orchester Zürich...

L-am trăit cu ochii larg deschiși și ficși la finalul primei seri a concertului Orchestrei Simfonice din Londra, dirijată de Sir Simon Rattle.

Într-un an plin de festivaluri de toate genurile la nivel național, încoronarea a venit prin mult așteptata ediție cu numărul XXVI a tradiționalului și marelui eveniment enescian.

Încă din 1901 când a fost inaugurată sub numele de Bechstein Hall, un omagiu adus legendarului constructor german de piane, mica sală londoneză – 900 și ceva de locuri în condiții de acustică ideală – a atras ca un magnet cântăreți și instrumentiști de faimă.

Luna iulie a însemnat la Londra și deschiderea celor opt săptămâni ale tradiționalului festival Proms, ce are ca dată de naștere anul 1895, fiind actualmente organizat și transmis la Radio/TV de BBC.

Londra muzicală își desfășoară o stagiune de vară, în care genul operei a fost reprezentat în iulie de „Werther”, „Don Carlos”, „Traviata” și „Nunta lui Figaro”. Dacă despre cea de-a doua cititorii au avut ocazia să afle noutăți în această coloană, iată că le-a venit rândul și ultimelor.

O seară de vis de iulie într-unul din faimoasele teatre lirice ale lumii, cel de la Londra. Pentru a treia oară s-a reluat montarea din 2008 a operei verdiene, autografiată de regizorul britanic Nicholas Hytner, reluare pregătită de data aceasta de compatriotul său Dan Dooner.

Opera Națională București și-a închis stagiunea, alăturând într-un diptic două valoroase opusuri românești, baletul „La piață” de Mihail Jora și opera „Revuluția” de Adrian Iorgulescu.

... după aproape 12 ani, de data aceasta în sala inaugurată din 2015 la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

Legenda populară a prințului Barbă-Albastră, povestită la finele secolului XVII de Charles Perrault și preluată ca libret de Béla Balázs pentru opera într-un singur act a lui Béla Bartók, a fost pusă în pagină de regizorul Győrgy Selmeczi în mod clasic cu inserții moderne.

BOF '23 este evenimentul lunii iunie la Opera Națională București.

După nu mai puțin de șase decenii, a apărut un nou volum dedicat legendarei soprane Hariclea Darclée, creatoarea mondială absolută a rolului titular din „Tosca” de Puccini

Întotdeauna sunt de urmărit debuturile în spectacole, noile apariții pe scene, parcursurile artiștilor lirici aflați la începuturi de cariere.

Așa a fost supranumită din străvechi timpuri mozartiana „Don Giovanni” (catalog Kőchel 527, cu titlul original „Il dissoluto punito ossia il Don Giovanni”, adică „Desfrânatul pedepsit sau Don Giovanni”), compusă pe libretul abatelui Lorenzo Da Ponte și având premiera absolută la Praga în 1787.

Profesorul este unanim recunoscut drept muzicolog de excepție cu prodigioasă activitate începută în anul 1959, pe care o continuă și în zilele noastre cu nesecată putere de muncă.

...chiar pe scena Operei Naționale București, ca a doua producție din România a faimosului musical compus de Andrew Lloyd Webber, prima având loc în 2015 la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, cu prilejul inaugurării noului sediu.

În 2023 se împlinesc 190 de ani de la primul spectacol de operă pe care l-a văzut publicul din municipiul de pe malurile Bahluiului, „Doamna albă” de Boieldieu la Teatrul de Varietăți din Copou.

Tânărul bariton austriac a mai vizitat București în 2018, prilej cu care a cântat la Opera Națională rolurile Contele Almaviva („Nunta lui Figaro” de Mozart) și Silvio din „Paiațe” de Leoncavallo, lăsând o bună impresie.

A rămas un nume de legendă în arta lirică. Intangibil. Niciun tenor ce i-a fost contemporan sau i-a urmat, din vremurile sale și până astăzi, nu a putut fi comparat cu Enrico Caruso. Nimeni nu i-a atins coroana de lauri.

Instituită acum nu mai puțin de 28 de ani de soprana și profesoara Georgeta Stoleriu la Universitatea Națională de Muzică din București, bursa Iolanda Mărculescu a rămas o premieră absolută, menținută cu regularitate anuală.

Într-un cadru festiv, în preziua sărbătoririi Zilei Culturii Naționale, la Sala arh. Ștefan Burcuș a Palatului Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București s-au decernat premiile pentru anul 2022 acordate de UCRRM.

Reiau pentru a treia oară ciclul în care mi-am propus să vorbesc despre glasuri tinere de operă ce anunță frumoase dezvoltări.

fără imagine A fost în concepția dirijorului britanic Leo Hussain, familiar oaspete al Bucureștilor, alcătuirea unui program în care elementul central a cuprins fragmente nu foarte largi dar semnificative din „Tristan și Isolda” de Wagner

Au trecut șase săptămâni de când, într-o zi de vineri și nu oricare, 14 octombrie, cea de cinstire a Sfintei Cuvioase Maica Parascheva, s-a stins în pace la București marea soprană Mariana Nicolesco.