Savantul ucis de ghilotină. Acuzaţiile care i-au adus moartea
0Om de ştiinţă meticulos, Antoine-Laurent Lavoisier a revoluţionat chimia. Numele lui este legat de o serie de descoperiri importante, precum legea conservării masei ori o nouă înţelegere a combustiei, ce a avut drept consecinţă descoperirea oxigenului.
Născut în 1743 într-o familie înstărită, Antoine-Laurent Lavoisier a fost mai întâi pasionat de fizică, însă în scurt timp şi-a dat seama de stadiul dezastruos în care se găsea o altă disciplină, chimia. Construită, la acea vreme, dintr-un amestec de practici medicale şi credinţe alchimice, chimia rămăsese cu mult în urma fizicii, a matematicii ori a astronomiei. De aici a pornit încercarea lui temerară de a demonstra fenomenele chimice prin intermediul experienţei de laborator şi de a uniformiza limbajului acestei ramuri.
În 1763, Lavoisier şi-a luat diploma în jurisprudenţă, dar nu a început o carieră în avocatură. S-a angajat, în schimb, în numeroase activităţi administrative şi în serviciul public, fiind, printre altele, membrul al organizaţiei "Ferme Generale", care se ocupa, aplicând, uneori, metode nu prea corecte, de încasarea taxelor. Nu este de mirare că cei săraci detestau această instituţie. Lavoisier s-a comportat, însă, mereu extrem de corect, folosind veniturile obţinute din această activitate pentru a-şi dota laboratorul de chimie cu instrumente de avangardă.
A făcut, însă, o greşeală fatală: în 1787 a iniţiat construirea unui zid în jurul Parisului pentru a împiedica traficul ilicit între oraş şi satele din împrejurimi. Acest fapt, care a trezit un viu resentiment în rândurile populaţiei, a cântărit greu când s-a decis condamnara lui la moarte.
În 1793, în timpul Revoluţiei Franceze, s-a dispus arestarea tuturor celor 27 de foşti fermieri generali, sub acuzaţia de fraudă. Judecătorii erau convinşi că dacă îi va condamna pe toţi şi le va confisca averile, ar reuşi să recupereze sume uriaşe pentru stat. Judecat de către Tribunalul Revoluţionar, omul de ştiinţă a fost condamnat la moarte prin ghilotinare, pentru vina de a fi contribuit la păgubirea Franţei şi a francezilor, gestionând taxele în mod fraudulos, instanţa anunţând că "Republica nu are nevoie de savanţi". Capul său cade în 8 mai 1794, în Piaţa Revoluţiei din Paris.
Se spune că în momentul execuţiei lui, un important matematician al vremii, Joseph-Louis Lagrange, ar fi pronunţat aceste cuvinte profetice: "A fost suficientă o clipă pentru tăia acest cap şi probabil că o sută de ani nu vor fi de ajuns pentru a se naşte un altul la fel de valoros".
Mai puteţi citi: