Povestea fizicianului genial care a dispărut în mod misterios la doar 32 de ani. Trupul său n-a fost găsit niciodată
0Ettore Majorana a fost poate cel mai strălucit elev al laureatului Nobel pentru fizică Enrico Fermi şi un fizician remarcabil. A dispărut în 25 martie 1938, la doar 32 de ani, în circumstanţe misterioase şi fără a lăsa vreo urmă.
Născut în Sicilia, în 1906, Ettore Majorana a fost pasionat de matematică încă din copilărie, motive pentru care a urmat facultatea de inginerie. Mai apoi s-a concentrat asupra domeniului fizicii, alăturându-se, la o vârstă fragedă grupului format în jurul marelui fizician Enrico Fermi, cunoscut drept "Băieţii de pe strada Panisperna" şi implicat în proiectarea primului reactor nuclear.
La doar 22 de ani a publicat o lucrare care stă la baza teoriei modelului atomic, iar patru ani mai târziu a devenit unul dintre întemeietorii spectroscopiei atomice. În grupul lui Fermi, tânărul s-a remarcat şi prin aerul său enigmatic, izolarea lui fiind evidentă încă din primii ani. În ciuda minţii lui sclipitoare, nu i-a plăcut să iasă în evidenţă, astfel că în 1932 a refuzat să-şi susţină public teza despre o nouă particulă care poartă o sarcină neutră, în ciuda încurajărilor venite din partea lui Enrico Fermi. La niciun an distanţă, descoperirea unei noi particule - neutronul - i-a fost atribuită lui James Chadwick, merit răsplătit, de altfel, cu un Premiu Nobel.
Celebrul Enrico Fermi îl aşeza pe Majorana alături de genii precum Galileo şi Newton:
"În lume există diverse categorii de oameni de ştiinţă, de-al doilea şi al treilea rang, ei îşi fac cel mai bine treaba, dar nu ajung departe. Există, de asemenea, oameni de ştiinţă de prim rang, de la care ne vin descoperirile de mare importanţă, fundamentale pentru dezvoltarea ştiinţei. Dar există apoi şi oameni geniali ca Galileo şi Newton. Ei bine Ettore Majorana a fost unul dintre ei".
În anii '30, a călătorit la Berlin şi Copenhaga şi a lucrat cu Werner Heisenberg şi mai apoi cu Niels Bohr (ambii laureaţi ai Premiului Nobel pentru fizică), contribuind la înţelegerea nucleului atomic şi la elaborarea teoriei simetrice a electronilor şi pozitronilor.
Reîntors în Italia, cu sănătatea şubrezită, s-a distanţat tot mai evident de lumea ştiinţifică. S-a mutat la Napoli, la hotelul Bologna, şi din cauza insomniilor, şi-a petrecut nopţile formulând ipoteze fizice şi matematice. Tânărul fizician cu potenţial se transformă, pe fondul unor crize depresive, într-un pustnic, rupând atât legăturile cu familia, cât şi cu prietenii.
A fost văzut pentru ultima dată în 25 martie 1938, pe un vas care pleca din Palermo spre Napoli. Cu doar câteva zile înainte, retrăsese din bancă toate economiile şi lăsase un bilet unui apropiat, în care spunea că a luat o decizie inevitabilă şi îşi cerea scuze pentru problemele pe care le-ar putea crea dispariţia lui bruscă.
Trupul lui Majorana nu a fost găsit niciodată, însă mesajul lăsat a născut ipoteza suicidului. Nu a fost, însă, singura supoziţie: în timp ce unii erau de părere că fizicianul italian s-a retras la o mănăstire ori că ar fi fugit din ţară, alţii susţineau că ar fi fost asasinat, pentru a fi eliminat din grupul celor care putea realiza bomba nucleară.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
