Masacrul animalelor de companie din Anglia. Cum şi-au omorât britanicii 750.000 de câini şi pisici
0Un episod mai puţin cunoscut din perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale şi pe care britanicii l-ar vrea şters cu buretele a fost, însă, relatat în câteva cărţi.
Războaiele i-au determinat pe oameni să facă lucruri teribile şi inexplicabile. Fie că vorbim despre cei de pe câmpul de luptă ori despre oamenii obişnuiţi care s-au refugiat din calea atacurilor, toţi au fost puşi în situaţia de a lua decizii dureroase, pe care le-au regretat mai apoi. Aşa s-a întâmplat şi cu mulţi britanici în 1939, anul izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, care s-au trezit că trebuie să comită ceva de neconceput în alt context.
Când declanşarea unei noi conflagraţii mondadiale devenise iminentă, Marea Britanie a început pregătirile, care au inclus, printre altele, asigurarea adăposturilor antiaeriene, crearea de stocuri de alimente, montarea de sirene, dar şi înfiinţarea unei comisii pentru animale. Misiunea acesteia din urmă era să găsească o soluţie în privinţa animalelor, având în vedere criza alimentară pe care ar fi provocat-o războiul. În acest sens, au tipărit broşuri şi au transmis cetăţenilor, prin intermediul posturilor de radio şi a ziarelor, să îşi ducă animalele de companie la ţară înainte de declaşarea stării de urgenţă. Celor care nu aveau această posibilitate, le recomandau să le "distrugă". Broşura cuprindea şi reclama la un pistol de asomare.
Pentru o ţară insulară care importa pe cale maritimă 75% din hrana necesară populaţiei, pericolul de blocare a acestor rute de aprovizionare ridica probleme majore. În aceste condiţii, britanicii s-au simţit obligaţi să se conformeze solitării autorităţilor, cei mai mulţi considerând că în perioadă de război, un animal pe lângă casă ar fi fost o gură în plus.
Broşura ce le-a fost distribuită britanicilor FOTO wikipedia.org
Chiar dacă au existat numeroase voci şi ONG-uri care s-au opus acestui masacru organizat, mii de britanici au răspuns imediat acestui apel şi s-au descotorosit de animalele lor de companie, din dorinţa disperată de a se salva de a la o eventuală foamete, dar şi considerând că e mai bine aşa decât să-şi vadă câinii şi pisicile ucise în timpul atacurilor aeriene. Când a început Al Doilea Război Mondial, clinicile veterinare şi adăposturile pentru animale erau înţesate de persoane care aşteaptau la rând, cu calm, pentru a-şi eutanasia patrupedele. Alţii şi-au ucis singuri animalele, cu gândul la raţionalizarea alimentelor şi la îndatorirea faţă de ţară. În doar o săptămână de la declanşarea războiului, nu mai puţin de 750.000 de animale au fost omorâte.
Totuşi, câteva asociaţii pentru protecţia animalelor au reuşit să salveze de la masacru, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, 145.000 de câini, asigurându-le adăpost şi hrană. Un alt activist faimos care a militat împotriva uciderii animalelor a fost Ducesa de Hamilton, care a construit, de altfel, un refugiu şi a dispus personalului său să salveze de la moarte patrupedele abandonate la marginea Londrei.
Acest tragic episod din trecutul Marii Britanii nu este unul foarte cunoscut, poate şi pentru că nu le face cinste. A fost, însă, surprins de câţiva autori, printre care şi istoricul Hilda Kean, care scrie în volumul său "Masacrut britaic al câinilor şi pisicilor": "Nu este un lucru foarte cunoscut că atât de multe patrupede au fost ucise întrucât nu este o poveste frumoasă, nu se potriveşte cu reputaţia de popor iubitor de animale. Oamenilor nu le place să îşi aducă aminte cum la primul semn de război şi-au măcelărit animalele", spune istoricul Hilda Kean.
În memoria câinilor şi pisicilor eutanasiate în acea perioadă, în Hyde Park din Londra a fost inaugurat, în 2004, un monument denumit "Animale în război".
Citiţi şi:
Ape ucigaşe: lacul care a omorât mii de oameni şi animale