Ce mâncau strămoşii noştri, dacii şi romanii. Cum combinau felurile de mâncare şi ce reţete li se păreau mai gustoase
0Într-o vreme în care ne îndepărtăm tot mai mult de modul de viaţă sănătos, dacă ne întoarcem în istorie observăm că strămoşii noştrii foloseau în alimentaţie produsele naturale, fără să exagereze cu consumul de carne.
Profesorul de istorie Mircea Borcoman spune că în gastronomia romanilor la loc de cinste erau produsele naturale.
„Romanii au adoptat o gastronomie şi un reţetar gastronomic interesant, care cred că şi în zilele de astăzi când se pune atâta preţ pe modalitatea de hrănire ştiinţifică, raţională ar trebui luate în calcul. Prima concluzie care se impune este următoarea: foloseau excepţional de bine, cu motivaţie dumnezeiască, produsele naturale. Deci, chestiunea cu picanteriile, cu chimicalele, cu adaosurile, nu se realiza aşa ceva”, spune profesorul severinean.
Lipie, unsă cu miere
Pâinea, bine frământată, fără adaosuri, era o pâine foarte gustuoasă, de regulă făcută din secară.
„Se mai făceau lipii, iată s-a menţinut şi la noi chestiunea cu lipia. Făceau lipia, îi dădeau o consistenţă superioară din ouă, un fel de papară, peste care mai puneau un strat de miere şi cred că e interesantă compoziţia aceasta. Dacă se mai întărea, înmuiau pâinea în vin şi amestecul acesta din compoziţia pâinii cu vinul, care se petrecea acolo, da o forţă deosebită, energizantă, nu chimicalele pe care tinerii le consumă astăzi.”, spune profesorul Mircea Borcoman.
Apoi consumau foarte multe legume, morcovul, ceapa, usturoiul, castravetele, salata. În formă naturală, se amestecau de regulă cu ulei, exact cum fac gospodinele şi astăzi. Romanii cunoşteau uleiul de rapiţă, dar şi reţetarul muştarului, pe care îl consumau alături de carne.
„Nu consumau foarte multă carne şi aici e o stratificare, să-i spun socială. Lumea aşa a lăsat-o Dumnezeu, a făcut mai întâi îngerii, şi după aceea pe noi, pe oameni, ca o legătură organică între gândirea dumnezeiască şi cea pământeană. Şi omul a fost făcut după înfăţişarea Lui. Ei bine, revenind la bucătăria romană ştiua să folosească foarte bine toate acestea”, spune reputatul profesor Mircea Borcoman.
Interesant, romanii nu consumau unt şi smântână, le plăcea doar brânza. De asemenea, romanii preferau animalele micuţe de casă, găini, mai ales gâşte.
Cei foarte bogaţi îşi puneau slugile să facă la proţap din vânatul mare sau din animalele domestice, carne de capră, de oaie, mai rar de vită (nu consumau multă carne de vită) şi asezonau pe deasupra cu uleiuri, cu balsam, toate acestea preparate din plante naturale, din tot felul de ierburi, de fructe. Ospeţele la curtea celor bogaţi, inclusiv împăraţi, generali, erau consistente, pantagruelice uneori, în timp cei mai sărmani consumau mai puţin.
Pe de altă parte, strămoşii noştri geto-daci sunt cunoscuţi din scrierile anticilor ca mâncători de lapte, "galactopotai" (Columella). Laptele fermentat satisfăcea nevoia de acru. Din lapte se preparau mai multe feluri de brânză, pe care trebuie să ne-o închipuim de foarte bună calitate şi diversă.
„Ştim foarte bine că marele preot Deceneu, care îl însoţea în mod obligatoriu pe regele Dac, a dat dispozişie să fie tăiată viţa de vie fiindcă dacii consumau uneori prea mult vin, iată obiceiul s-a păstrat şi azi. Dacii făceau un fel de terci din grâu, ovăz zdrobit, măcinat cu apă, se realiza un amestec cu care se alimentau, nu era foarte consistent, dar se adiţiona cu laptele de la animalele domestice. Şi dacii şi romani consumau multe peşte, era o ofertă vastă în râurile interioare, dar şi din Dunăre şi îl pregăteau în fel şi chip. Era un aliment de bază”, precizează Mircea Borcoman.
Dacii foloseau mazărea, măzărichea, bobul şi, foarte probabil, lintea, dar şi pătrunjelul, usturoiul, prazul, ceapa, morcovul, păstârnacul, ridichile. Nevoia de dulce era satisfăcută cu miere, poate şi sevă de mesteacăn, apreciată pentru valoarea sa medicinală, şi cu fructe.
Citeşte şi: