Ruinele înspăimântătoare din inima Deltei. Cum alungă turiştii pe capete o „fabrică-fantomă“ din Caraorman

În inima Deltei Dunării, la intrarea în satul Caraorman, zac ruinele fostei fabrici de prelucrare a nisipului, proiect comunist care nu s-a realizat niciodată.

Caraorman este unul dintre ultimele sate tradiţionale din Delta Dunării, care a devenit cunoscut şi datorită pădurii de peste 2.000 de hectare, vestită pentru dunele sale mişcătoare şi pentru stejarii seculari. 

Numai că turiştii au ajuns să ocolească micul colţ de Rai nu doar ca urmare a faptul că mica aşezare, care aparţine din punct de vedere administrativ de comuna Crişan, nu beneficiază de apă potabilă ci şi din cauza moştenirii comunismului. 

Chiar la intrarea în sat, în momentul în care turistul debarcă pe uscat dă cu ochii de o construcţie hidoasă, rămasă de pe vremea comuniştilor. Este vorba de ceea ce a mai rămas din vechea exploatare a nisipului cuarţos, care a rămas în fază experimentală. Pe vremea comunismului, aici s-a încercat exploatarea resursei minerale solide, adică a nisipului cuarţos, care urma să fie întrebuinţat la fabricarea sticlei şi în metalurgie. 

Unitatea dispunea de utilaje de ultimă generaţie şi, dacă nu venea Revoluţie şi nu se abandona proiectul, în câteva luni ar fi demarat exploatarea nisipului.

Dar nu sunt singurele investiţii abandonate. Tot în zonă au rămas blocurile ridicate pentru muncitori. 

„Toţi turiştii care vin la noi ne întreabă ce reprezintă aceste construcţii abandonate“, ne spune localnicul Victor Contolencu, un om care a renunţat la viaţa de la oraş pentru a se întoarce în satul natal, după ce o vreme a lucrat în domeniul pescuitului oceanic.

El spune că nu există om străin care să pună piciorul în micul lor sat şi să nu se declare oripilat de urâţenia care se întinde pe câteva hectare. „Eu fac excursii cu turiştii în Delta Dunării şi mai primim oferte şi din Sfântu Gheorghe şi Murighiol, numai că unii au început să ne ceară să ocolim traseul, pentru a nu vedea ce urâţenie avem, numai că nu avem cum să schimbăm traseul, pentru că ruinele sunt chiar la intrare“, spune Victor Contolencu.

De-a lungul timpului au fost mai multe proiecte de demolare a construcţiilor, însă nici una nu a fost dusă până la capăt. „Prima care a câştigat licitaţia a fost o firmă din Constanţa, care a primit bani de la Banca Europeană pentru demolarea lor. Numai că ei au venit aici, au luat toate utilajele din fabrică şi au dispărut. Apoi au mai fost şi alte firme. Una dintre ele a reuşit să demoleze câteva hale şi cu bucăţile sfărâmate s-au mai pietruit străzile“, spune omul cu năduf.

Şi blocurile unde trebuiau să locuiască muncitorii au primit, pe hârtie, mai multe destinaţii: ba cămin de bătrâni, ba penitenciar, dar niciun proiect nu a fost finalizat.

Viceprimarul comunei Crişan, Aurora Trofim, spune că situaţia nu este simplă, întrucât ruinele au propretar, fiind vândute probabil de Ministerul Economiei. „Ştim că aveau proprietar. A fost un proiect de ecologizare a zonei. Vom vedea ce-om face“, a spus viceprimarul. 

În satul Caraorman mai trăiesc 300 de familii, majoritatea localnicilor fiind bătrâni. 98% dintre localnici sunt ucraineni. În ultimii ani, au fost 100 înmormântări şi doar nouă botezuri. 

Vă mai recomandăm:

Jurnal de vacanţă. Gura Portiţei, paradisul dintre mare şi Deltă. Plaja de pe care poţi aduna scoici cu lopata

Jurnal de vacanţă. Drum iniţiatic spre izvoarele poporului român, prin sudul Dobrogei

Dobrogea în lung şi-n lat, pe bicicletă: cele mai frumoase trasee de parcurs pe două roţi printr-o Românie în miniatură cu accent de Balcani

Jurnal de Vacanţă. Plaja Vadu, ultimul refugiu. Colţul de Rai interzis cândva turiştilor vă aşteaptă cu hectare întregi de plajă virgină

Jurnal de vacanţă. Altfel de călătorie prin împrejurimile zonei Vama Veche-2 Mai

Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reuşit fostul marinar să înşele autorităţile şi să rămână cu marfa ilegală şi cu despăgubirea