Sulina, primul oraş iluminat electric din România. Măreţia oraşului cosmopolit, unde se vorbeau toate limbile pământului

0
0
Sulina în perioada CED FOTO Europolis Sulina
Sulina în perioada CED FOTO Europolis Sulina

Oraşul aristocrat de pe vremea Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost prima localitate iluminată din România, investiţia fiind adusă de sir Charles Augustus Hartley.

În anul 1882, Sir Charles Augustus Hartley, ce supranumit „părintele Dunării“, a adus din Statele Unite ale Americii de Nord primul generator electric cu care iluminează interiorul Palatului Comisiei Europene a Dunării de pe faleză, dar şi grădinile şi cheul. Din anul 1903, de beneficile electricităţii au parte şi locuitorii cosmopolitului oraş.

Era prima localitate din România iluminată electric. În acelaşi an, şi la Bucureşti se inaugurează o reţea de iluminat şi se pune în funcţiune o centrală electrică ce asigură printr-o linie electrică de 2 kV curent continuu iluminatul palatului de pe Calea Victoriei.

În exerciţiu financiar al CED din anul 1884, la capitolul „Luminarea şi Balisagiul Portului este prevăzută o investiţie de 87.888 Ffr“.

Oraşul cosmopolit 

Organismul internaţional – Comisia Europeană a Dunării (CED) a fost înfiinţat la Sulina în 1856, prin Tratatul de la Paris.  Scopul declarat al CED era  unul economic, regularizarea gurii fluviului Dunărea pe braţul Sulina, iar scopul nedeclarat era realizarea unei zone tampon de neutralitate politică şi militară care să împiedice expansiunea rusă spre strâmtoarea Bosfor.

Comisia Europeană a Dunării a funcţionat în Sulina ca organism cu statut de extrateritorialitate cu pavilion propriu, neutralitate pe timp de pace şi război şi privilegii fiscale, funcţionând cu finanţare internaţională, Sulina fiind de fapt o mini Europă a acelor timpuri prin heterogenitatea comunităţilor, religiilor, pluriculturalitate, statut etc.  „Putem spune ca CED–ul este «înaintaşul» actualei Uniunii Europene, iar convieţuirea, fără incidente a populaţiei locale, formată din 27 de naţionalităţi, este o dovadă că tot aici s-a născut şi conceptul de acceptare etnică şi relaţionare interetnică paşnică. 

sulina

Era firesc ca Sulina să se dezvolte atât de rapid, explică Nicolae Răducu, preşedintele ONG „Prietenii Deltei Dunării“. La Sulina funcţionau în acea perioadă numeroase agenţii consulare cu viceconsuli: ale Angliei - Norvegiei, Austriei, Italiei, Olandei, Danemarcei, Turciei, Rusiei, Greciei şi Belgiei.

„Era un orăşel aristocrat, cu înalţi funcţionari ce activau în consulate, ingineri, intelectuali de ţinută, funcţionari de bănci, comandanţi de nave, piloţi de Dunăre, negustori de case comerciale. Urma marea echipă a meseriaşilor CED, mecanici de bord şi reparaţii, topitorie, marangozi, docheri, tâmplari. În oraş erau şi navetistii navelor de patrulare militare care se amestecau printre localnici şi noii debarcaţi“, îl descrie Nicolae Răducu. 

Sulina, o mini-Europă

    

Dintr-o statistică descoperită în arhiva CED aflăm că Sulina devine micul oraş european cu o populaţie stabilă de aproximativ  5000 de locuitori. Aici erau 27 de naţionalităţi: greci – 2056, români – 803, armeni- 444, turci- 268, evrei-173, ruşi – 594, austro-ungari-211, albanezi-117 , tătari –22, bulgari – 35, germani – 49, danezi- 6, italieni – 45, englezi – 24, francezi –11, găgăuzi –5, muntenegreni –22, polonezi –17, lipoveni cu popă –7, indieni – 4, senegalezi – 10, etiopieni –5, algerieni –8.

Limba vorbită de comunitate în Sulina era limba  greacă, iar cea oficială – franceza.

Teatru şi case rău famate, în oraşul-port Europolis

Sulina era un oraş deschis, cosmopolit cu 1.200 de case,  70 de mici întreprinderi, 154 de prăvălii, cabarete cu săli de biliard, case de comerţ şi navigaţie, bănci , cazinou unde în miez de noapte  se pierdeau averi, o uzină de apă, un teatru de 300 locuri, câteva hoteluri şi, ca în orice port, şi case rău famate.

Cu sprijinul CED, la Sulina s-au  construit două spitale dotate cu instalaţii moderne de spitalizare, care asigurau consultaţii şi spitalizare pentru personalul comisiei, dar şi pentru populaţia oraşului şi marinarii aflaţi în tranzit. 

Spitalul Marinei din Sulina era întreţinut şi administrat de Comisiunea Europeană a Dunării şi avea 40 de paturi. „Primeşte în căutare numai marinari, lucrători şi funcţionari ai Comisiunii. Are o sală de operaţii instalată după ultimele cerinţe ale chirurgiei moderne, precum şi un aparat de dezinfectare cu vapori sub presiune“, aflăm dintr-un raport al prefectului judeţului Tulcea privind situaţia administrativă, economică, cultura-educativă, sanitar-veterinară a judeţului Tulcea, din anul 1907. 

sulina

Şcoli în toate limbile pământului 

Aici au funcţionat mai multe şcoli, dar şi azile confesionale mahomedan, mozaic şi armean. Învăţământul de stat era organizat pe trei trepte: preşcolar, primar şi secundar. De asemenea, au funcţionat şcolile de meserii înfinţate la Sulina, după anul 1929. În 1909 existau la Sulina două grădiniţe, şcoli priare de băieţi şi de fete, care se separă în anul 1890, iniţial acestea funcţionând laolaltă. 

Vă mai recomandăm:

Jurnal de vacanţă. Gura Portiţei, paradisul dintre mare şi Deltă. Plaja de pe care poţi aduna scoici cu lopata

Jurnal de vacanţă. Drum iniţiatic spre izvoarele poporului român, prin sudul Dobrogei

Dobrogea în lung şi-n lat, pe bicicletă: cele mai frumoase trasee de parcurs pe două roţi printr-o Românie în miniatură cu accent de Balcani

Jurnal de Vacanţă. Plaja Vadu, ultimul refugiu. Colţul de Rai interzis cândva turiştilor vă aşteaptă cu hectare întregi de plajă virgină

Jurnal de vacanţă. Altfel de călătorie prin împrejurimile zonei Vama Veche-2 Mai

Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reuşit fostul marinar să înşele autorităţile şi să rămână cu marfa ilegală şi cu despăgubirea

Tulcea


Ultimele știri
Cele mai citite