Mărturia unui deţinut în lagărul lui Ficior: „Zilnic murea câte un om, iar cei care nu ne îndeplineam planul eram bătuţi la tălpi sau pe spate“
0Teodor Stanca, de 84 de ani, din Timişoara, condamnat pentru că a participat la revolta studenţilor timişoreni, din 1956, a cunoscut regimul de teroare din lagărul de la Periprava pe vremea când comandant era torţionarul Ioan Ficior.
„Am fost închis la Periprava în perioada anilor 1960 – 1963, când am fost mutaţi de la Salcia. Am fost duşi cu bacul. Acolo dormeam. De acolo plecam dimineaţa şi acolo ne întorceam“, începe povestea celui care a petrecut cei mai frumoşi ai vieţii sale sub teroare. El şi ceilalţi deţinuţi au fost trimişi să lucreze la îndiguirea braţului Chilia, dar şi la munci agricole şi la canalele ce trebuiau secate.
Lotul de deţinuţi în care se afla era la mare distanţă de partea administativă a lagărului şi astfel au fost feriţi cumva de regimul direct de exterminare al fostului comandant Ioan Ficior. „Venea foarte rar la Chilia, acolo unde munceam noi. L-am văzut doar de câteva ori, însă nici cei care răspundeau direct de noi nu erau mai blânzi“, spune Teodor Stanca.
Bătuţi la tălpi pentru neîndeplinirea planului
Fostul deţinut politic îşi aminteşte că de multe ori au primit pedepse aspre pentru că nu şi-au îndeplinit planul zilnic. „La îndiguirea braţului Chilia, unii săpau, alţii încărcau pământul în roabă şi îl transportau. La aceste munci erau puţi şi oameni în vârstă, de 60 sau chiar de 70 de ani, care nu aveau forţa necesară şi noi, cei tineri, îi ajutam. Fireşte, nu aveaM cum să ne facem planul şi eram aspru pedepsiţi. Eram întinşi pe o scândură şi bătuţi la tălpi sau pe spate“, retrăieşte el regimul din lagăr.
Cei care îi înfruntau pe cei de la MAI sau din Securitate care îi păzeau primeau pedepse şi mai aspre: erau aruncaţi în puţ cu nişte lanturi. „Iarna îi scotea de acolo aproape congelaţi, iar vara aproape prăjiţi“, îşi aminteşte el. Mâncarea era foarte puţină. Lipseau cu totul medicamentele şi condiţiile de igienă.
Inapţii, lăsaţi să moară de foame
După ce s-a ajuns cu îndiguirea braţului Chilia până la mare, deţinuţii au fost mutaţi la Grindu, unde erau şase barăci mari în care erau înghesuiţi peste 2.000 de deţinuţi. „Se dormea şi câte doi în pat. În schimb, erau amenajate în barăci un fel de cabinete medicale, care aveau medici, dar fără niciun medicament. Aici, era şi o brigadă de inapţi, adică deţinuţi atât de grav bolnavi încât nu puteau fi scoşi la niciun fel de muncă. Lor li s-a redus porţia de mâncare atât de mult, încât au început să moară unul câte unul de foame. Un coleg îmi povestea că aproape zilnic murea câte un deţinut“, spune Teodor Stanca. Cât timp Ion Ficior a fost comandant al lagărului de la Periprava, au murit aproximativ 200 de oameni.
Teodor Stanca a fost condamnat la opt ani de închisoare, din care a făcut şase ani şi trei luni, pentru că a participat la revolta studenţească din anul 1956. Atunci, între 2.000 şi 3.000 de studenţi fiind arestaţi şi alţii izolaţi într-o localitate de lângă Timişoara.
În anul 1956, timişorenii au protestat împotriva invaziei sovietice în Ungaria. Solidaritatea cu revoluţionarii maghiari era atât de puternică, încât la un moment dat autorităţilor comuniste se temeau că se va declanşa revoluţia şi în România, pornind din vestul ţării, aşa cum s-a întâmplat de fapt în 1989.
„Suntem împotriva URSS!”, „Nu vrem să învăţăm limba rusă!”, „Jos Gheorghiu Dej şi clica lui de parveniţi!” „Elevi, luptaţi împotriva intervenţiei călăilor de la Kremlin din Ungaria!”, „Bine au făcut maghiarii ce au făcut!”, „În Ungaria a venit libertatea şi în curând va veni şi la noi!”, scria printre manifestele studenţilor. Studenţii de la Institutul Politehnic din Timişoara au avut curajul să pornească o revoltă, iar pe 30 octombrie au organizat o întrunire la Cantina Politehnicii, unde au formulat şi o serie de revendicări antitotalitare, trimise către Comitetul Central al PCR.
Torţionarul Ioan Ficior, fostul comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, a fost condamnat definitiv, miercuri, 29 martie, de instanţa supremă, la 20 de ani de închisoare, pentru infracţiuni contra umanităţii.
Vă mai recomandăm:
Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Amintiri din lagărul torţionarului Florian Cormoş: „Mi-a spus că trebuie să pierim“
FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist
FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“