Viaţa din timpul ocupaţiei germane. Mâncarea era numai pe cartelă, iar închiderea cârciumilor şi a locurilor de distracţie a fost o grea lovitură

Oraşul Târgu Jiu a fost una dintre cele mai afectate localităţi din Vechiul Regat în perioada Primului Război Mondial. Ocupanţii germani au impus tot felul de interdicţii, printre care şi raţionalizarea pâinii şi cărnii.

„În săptămânile care au urmat luptelor de la podul Jiului s-a dat ordinul de evacuare, pentru ca ulterior, armatele Puterilor Centrale să treacă la ocuparea oraşului şi nu numai. După instaurarea ocupaţiei germane, Administraţia Militară locală (Militärverwaltung in Distrikts Gorj) a impus o serie de măsuri care au avut în vedere un control strict asupra întregului judeţ şi, implicit, a reşedinţei acestuia. Prin urmare, târgujienii au primit un bilet de identitate al cărui titular era obligat să-l porte permanent la el“, arată profesorul de istorie Gabriel Sarcină, în articolul „Aspecte referitoare la oraşul Târgu Jiu în timpul ocupaţiei germane din primul război mondial (1916-1918)“, publicat în volumul Litua. 

Translatori şi cursuri şcolare în limba germană  

Pentru a îmbuntăţi comunicarea în teritoriul ocupat, dar şi pentru a se face mai bine înţelese, autorităţile germane au angajat translatori şi au impus funcţionarilor publici să frecventeze cursuri pentru a învăţa limba germană.

„Ulterior, obligativitatea învăţării limbii germane s-a extins şi prin modificarea programelor şcolare pentru elevi“, mai arată în lucrarea lui Gabriel Sarcină. 

Obligativitatea lucrării pământului 

Prin diverse dispoziţii emise de Primăria Târgu Jiu, s-a impus proprietarilor şi chiriaşilor să aibă cea mai mare curăţenie la locuinţele lor şi în curte, gunoaiele aflate prin curţi şi grădini se vor arde sau se vor duce pe terenul Primăriei, peste podul Jiului, unde se vor îngropa în locuri indicate printr-un drapel alb, curăţirea de urgenţă a latrinelor caselor, spălându-se deseori scaunul cu leşie fierbinte, repararea ghizdurilor fântânilor, adaptând la ele ciuture fixe. Pentru că zarzavagii erau mobilizaţi, autorităţile au impus orăşenilor să-şi muncească grădinile şi terenurile ce le posedau. 

Taxă pentru câini

O problemă pentru primăria a fost şi în perioada respectivă lăsarea câinilor liberi pe străzile oraşului. „Posibilitatea răspândirii turbării asupra întregii populaţii a determinat factorii de decizie să impună ca «...toţi câinii să fie legaţi în curte, iar cei lăsaţi liberi să fie ucişi imediat, iar proprietari supuşi judecăţii». Cum nu toţi s-au conformat, unii au fost amendaţi. Ulterior, Consiliul comunal a impus posesorilor de câini să plătească o taxă care fluctua în funcţie de locaţia fiecăruia. Pentru strângerea câinilor vagabonzi de pe străzile oraşului a fost necesar să se apeleze la serviciile atelierului «onor Komandanturei» ca să se adapteze o trăsură pentru a servi scopului ce i s-a dat”, arată Gabriel Sarcină.

Pâinea şi carnea pe cartelă

Komandantura a impus un control cu privire la vânzarea produselor alimentare. Astfel, acestea trebuiau cumpărate doar de la gheretele din piaţă şi la anumite preţuri maximale. S-a interzis cumpărarea de struguri pentru fabricarea vinului sau pentru vânzarea acestora în magazine, s-au stabilit preţurile maximale pentru făina de grâu, porumb, precum şi la alte produse. Atât carnea, cât şi pâinea erau raţionalizate şi se puteau obţine doar în baza unor cartele. Carnea se distribuia pe bază de abonament, iar înscrierea se făcea la un măcelar, în timp ce cel de al doilea produs era distribuit de către brutari şi se elibera pe cartelă. Prin introducerea cartelelor la pâine se urmărea atât raţionalizarea produslui respectiv, ca urmare a greutăţilor războiului, cât şi evitarea aglomeraţiei. 

„După 1 august 1918, porţia zilnică pentru o persoană din rândurile populaţiei târgujiene era de 300 grame făină grâu sau 375 grame pâine de făină de grâu“, arată Gabriel Sarcină.

Proprietarii de pensiuni şi hoteluri aveau obligaţia să anunţe Komandantura cu privire la cei care se cazau. 

Localurile au fost închise

Locuitorii municipiului Târgu Jiu au fost afectaţi după ce, pe 11 noiembrie 1918, când toate cârciumile şi localurile de distracţie publică s-au închis. Era interzis să mergi prin oraş seara, arderea de lumină în locuinţe după 10 seara, închiderea tipografiilor şi localurilor unde se vând jurnale, părăsirea oraşului, organizarea de întâlniri în locuinţe sau în afară. 
 

De asemenea, au fost luate o serie de măsuri cu privire la vaccinare, reducerea ţânţarilor, prevenirea incendiilor, curăţirea coşurilor, supravegherea vitrelor pentur a nu fi furate. Peste 100 de locuitori au fost amendaţi pentru că nu au respectat aceste reguli. S-a deschis şi o cantină pentru persoanele nevoiaşe.