Târgu-Jiu: Mihai Mazilu a dat Kazahstanul pe primărie
0Întors de la sondele cazacilor direct în fotoliul de edil-şef la Târgu-Cărbuneşti, este convins că arta de a lucra cu omul nu se învaţă la nicio şcoală.
Toate năzbâtiile lui Mihai Mazilu din copilărie erau compensate de rezultatele bune la învăţătură. „Fiind singur la părinţi, am gustat din plin dulceaţa copilăriei în oraşul natal. Părinţii mei erau cadre didactice, iar din discuţiile de acasă mi s-a întipărit o cutumă: dacă le ai cu cartea, ţi se acceptă aproape orice. Eu uşă de biserică nu am fost nici în perioada copilăriei, nici în adolescenţă. Ca să pot să fac năzbâtii, trebuia să vin cu note mari acasă. Tata a fost primul director al Liceului Tudor Arghezi, iar dacă el a pus o piatră de temelie aici, sunt şi eu dator să pun o maşină de balast“, spune primarul din Târgu-Cărbuneşti.
Vicecampion la judo
„La 14 ani am avut primul loc de muncă. Am lucrat la fostul IAS, la vaci, iar din primul salariu mi-am luat o semicursieră. Erau doar două biciclete de acest fel în oraş: a mea, cumpărată din banii mei, şi a unui copil care provenea dintr-o familie înstărită. Gilortul, Blahniţa, Zăvoiul din Cărbuneşti şi Stejeretul sunt locuri pe care le consider leagănul copilăriei mele“, îşi aminteşte Mihai Mazilu. „Când veneau ai mei de la şcoală, îi aşteptam cu clătite şi gogoşi. Îmi amintesc că prima dată când am făcut clătite eram în clasa întâi, iar tata mi-a zis că a mâncat cele mai bune clătite din viaţa lui, deşi erau necoapte. Încurajările părinteşti au însemnat enorm pentru mine“, mai spune primarul Mazilu. În liceu, acesta s-a împărţit mereu între antrenamentele de la judo şi şcoală. „Am făcut judo, la categoria 68 de kilograme, pentru vârstele 17-18 ani. Timp de cinci ani am făcut judo, iar în 1979 am devenit vicecampion naţional“, îşi aminteşte cărbuneşteanul. După liceu s-a înscris la Institutul de Petrol şi Gaze Naturale din Ploieşti, unde a fost preşedintele Complexului Studenţesc. „După facultate, am venit acasă întrucât mama era bolnavă . Am considerat că dragostea de părinţi este unul dintre cele mai sfinte lucruri din lume“, povesteşte primarul cărbuneştean. În 1987, Mazilu a cunoscut-o pe Victoria, marea dragoste a vieţii lui.
Protejat de cazaci
„Era stagiară la Ţicleni şi am avut un limbaj comun bazat pe aceleaşi preocupări. Un an mai târziu, pe 29 octombrie, am spus „DA“ pentru prima şi ultima dată în viaţă. Apoi au urmat cei mai importanţi ani, 1990 şi 1996, când au venit pe lume fetele noastre. În ele văd doi prieteni, respir şi mă hrănesc cu necazurile şi bucuriile lor“, declară vizibil emoţionat Mazilu. Acesta nu va uita niciodată cei doi ani petrecuţi în Kazahstan şi mai ales momentul în care o erupţie de zăcământ, o mânie a pământului, a pus în pericol viaţa întregii echipe, cazacii protejându-l pe primar chiar cu trupurile lor.
Întrebări şi răspunsuri
Ce calităţi trebuie să aibă un primar?
Să fi e un om cu sufl et şi gospodar. Să aibă grijă de banul public mai bine ca de al său personal. Lucrurile mari nu se fac cu bani mulţi, dovadă fiind cele 250 de locuri de parcare din Târgu-Cărbuneşti şi puntea peste Blahniţă, la Fântâna Bălii. Important e să nu-i îngraşi pe alţii cu diferite servicii şi să le faci cu oamenii şi utilajele tale, folositoare 12 luni din 12.
Ce planuri aveţi pentru viitor?
Să mă achit de promisiunile făcute în faţa cărbuneştenilor. Nu trebuie să uităm că suntem într-o criză politică şi economică, iar eu nu am stat cu mâinile în sân. Arta managerului este să faci treabă cu bani puţini.
Ce-i place
„Îmi place să fac întotdeauna ceva, astfel încât să nu trec prin viaţă ca acceleratul prin Cărbuneşti. Sunt pasionat de sport, ascult muzică populară şi îmi plac artele marţiale. În 1979, am fost desemnat vicecampion naţional la judo, la categoria 17-18 ani“.
Ce nu-i place
„Nu suport murdăria din politică, minciuna şi perversitatea. În arta de a munci nu contează ceea ce faci, dar important e să faci bine şi cu conştiinţă. Oamenii cu frică de Dumnezeu şi-au văzut întotdeauna de joburile lor“.