Mama Ecaterinei Teodoroiu a avut ideea înfiinţării unui muzeu dedicat fiicei sale. „Credinţa mea e că fiecare olteancă poartă în suflet focul Ecaterinei“

Mama Ecaterinei Teodoroiu, un adevărat simbol feminin din istoria României, poate fi considerată şi ea o adevărată eroină.

Ileana Toderoiu sau Lina lui Toader din Vădeni, cum era cunoscută, muncea pământul şi vindea zarzavaturi în Târgu Jiu, pentru a-şi suplimenta veniturile. A pierdut în luptele din Primul Război Mondial trei copii, doi băieţi şi o fiică, pe Cătălina. A primit o sumă pentru a repara pierderile suferite, dar banii erau insuficienţi, astfel că îşi cultiva pământul, deşi avea o vârstă înaintată. 

„Ştim că în anii ̕30 din perioada interbelică, la cei 75 de ani (...) «muncea cu palmele din greu», iar pentru a suplimenta veniturile familiei „vindea zarzavaturi zilnic la oraş”. Era modestă, niciodată nu a auzit-o cineva să se laude că este mama Eroinei Neamului Românesc! Nu a cerut nimic pentru aceasta. Alţi contemporani o descriu ca «o bătrânică simpatică, vioaie, cu ochi negri şi extrem de inteligenţi». Mereu «gureşă, optimistă». Autorităţile din acele vremuri - nolens, volens - au trebuit să-i acorde o mică pensie ca atâtor alţi oropsiţi ai Marelui Război. În anii marii crize economice (1929-1933) şi acest ajutor ajungea mai greu, cam la «şapte-opt luni»”, susţine istoricul gorjean Gabriel Sarcină.

Odaia în care a născut-o pe Cătălina, amenajată ca muzeu

Făcuse un adevărat cult pentru fiica ei ucisă în războiul pentru reîntregire. Îi păstra vie memoria în camera în care o născuse. „Păstra cu profundă evlavie în odăiţa în care o născuse pe perifana ei copilă numeroase amintiri despre aceasta. De departe, trona un portret al eroinei, cu un autograf al d-nei Atena Călugăreanu. Apoi cărţi poştale, însemnări şi chiar o fotografie unicat care o arăta pe Cătălina şcolăriţă. Exista şi o revistă în care viitorul rege Carol al II-lea a lăsat câteva rânduri scrise, dar şi ordinul dat de colonelul Pomponiu a doua zi după dispariţia glorioasă a Eroinei, inclusiv un raport al căpitanului Liviu Teişanu, fost comandant al Cohortei „Domnul Tudor” şi din care Cătălina a făcut parte la un moment dat“, menţionează istoricul Gabriel Sarcină.

Istoricul suţine că poate fi considerată şi ea o eroină, pentru că a suferit pierderi imense în perioada războiului şi a reuşit să reziste. 

Pe prima pagină a ziarului

Fotografia mamei Ecaterinei Teodoroiu a apărut pe prima pagină în publicaţia „Ilustraţiunea Română”. „În nr. 29 din 12 Iulie 1933, o regăsim pe prima pagină din „Ilustraţiunea Română”, la loc de cinste, pe prispa propriei case din Vădeni, cu opinci în picioare şi cu furca-n brâu. Maiestuoasă icoană! (...) Cu acest prilej a mai spus ceva memorabil ziaristului Ion Tic, cel care o intervieva, ceva care ne-a dus cu gândurile în depărtări: «Credinţa mea este că fiecare olteancă poartă în suflet focul Ecaterinei»“, arată istoricul Gabriel Sarcină. 

Mama Ecaterinei a avut ideea înfiinţării muzeului

Ziaristul Ion Tic redă în articolul său discuţia pe care a avut-o cu mama Ecaterinei Tedoroiu, care a avut ideea înfiinţării unui muzeu care să-i fie dedicat: 

„Chiar arma cu care a luptat în război este arma pe care a cules-o printre morţii şi răniţii unui cîmp de bătae. De această armă nu s’a despărţit o singură clipă, pe cîmpul de bătae, pe patul de suferinţă, pretutindeni, pînă ce două gloanţe vrăşmaşe i-au răpus viaţa. Un talisman al biruinţei, pe care muzeul nostru naţional ar fi trebuit să-l păstreze. Era cel mai scump lucru al fiicei mele şi, poate, una din glorioasele amintiri din război…

— Tocmai pentru acest lucru, socotesc că această căscioară trebuie să devină muzeul naţional „Ecaterina Toderoiu”, care să adăpostească, pe vecie, amintirile scumpe…

Bătrîna rămase pe gînduri. Apoi, după cîteva clipe:

— Dar cine să-l facă?

— Mai sînt destui buni români care să poată săvîrşi un asemenea lucru.

— Aş da şi eu bucuroasă, cîteva lucruşoare pe care le păstrez ca ochii din cap…“