Creştinii au primit lumina sfântă. „Hristos a înviat!“, „Adevărat a-nviat!“ sunt formulele de salut, de astăzi şi până la Înălţare

Credincioşii îşi spun, de astăzi, „Hristos a înviat!“ şi răspund cu „Adevărat a-nviat!“, bisericile ortodoxe fiind pline de enoriaşi. Mulţi au primit lumina sfântă la miezul nopţii, alţii s-au trezit dis de dimineaţă şi s-au îndreptat spre biserică.

Bisericile au fost pline-ochi, la miezul nopţii, de creştini veniţi să ia lumină, chiar dacă, mulţi, au renunţat la slujbă imediat după „tradiţionala“ înghesuială pentru a „prinde“ lumină chiar de la preot. Lumina Sfântă au dus-o şi celor plecaţi, cimitirele fiind, din acest motiv,  uşor de reperat în întuneric.

Cei care nu au putut participa la slujba de Înviere s-au trezit dis-de-dimineaţă şi, conform unui ritual moştenit din generaţie în generaţie, s-au primenit şi au pornit-o spre biserică. „Hristos a-nviat!“, „Adevărat a-nviat!“, se salută cunoscuţii care se întâlnesc astăzi. „Să le purtaţi sănătoşi!“, auzi, de asemenea, pe uliţele satului, aceasta fiind urarea cu care sunt întâmpinaţi creştinii care se întorc de la biserică şi care au primit Sfintele Paşti. Bucuria copiilor este să ciocnească primele ouă roşii, iar acest lucru se întâmplă de-bia la ieşirea din biserică, după ce le-au privit cu jind încă din Joia Mare, ziua în care, tradiţional, gospodinele le pregătesc.

Dacă înainte de a pleca spre biserică toţi cei ai casei îşi spală faţa, în unele zone ale ţării, cu apa în care au pus un ou roşu, la revenirea în gospodărie au grijă ca pe pragul casei să pună iarbă verde, simbol al reînnoirii. Primul ou se ciocneşte, tradiţional, cu bărbatul casei, iar acesta se taie în felii şi din el mănâncă toată familia. Femeile împart bucate pentru sufletul celor morţi, având grjă ca dezordinea să fie cât mai mică, pentru că astăzi nu se mătură şi nu se lucrează.

Deloc puţini sunt românii care au ales să petreacă Paştele departe de tumultul grijilor de zi cu zi, la pensiunile din ţară sau alegând destinaţii din afara ţării, însă mulţi sunt şi cei care, tot de Paşte, se întorc cu nostalgie în locul natal, chiar dacă, de la an la an, constată cu amărăciune că nu mai este cel din amintirile lor.