Alegeri locale 2016. La 101 ani a votat al 27-lea primar: „Noi le-am spus multe, dar ei au făcut ce-au ştiut“

A împlinit 101 ani în urmă cu patru zile şi duminică a votat al 27-lea primar de la Război încoace, spune Alexandru Godinescu, din Brastavăţu, pentru care ziua votului a fost un bun prilej să rememoreze ce-a trăit şi să le spună contemporanilor pe ce-ar trebui să pună preţ.

Nea Alexandru Godinescu de-abia ce-a terminat cheful de  101 ani. S-a născut pe 1 iunie 1915 şi până acum n-a ratat niciun scrutin. Spune că se află în situaţia de a alege al 27-lea primar şi, cum nu ne e prea la îndemână să cercetăm, îl credem pe cuvânt.  Bătrânul îşi aminteşte ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri prin ce-a trecut în cel de-al doilea Război Mondial şi preţuieşte cu atât mai mult vremurile de astăzi.

„Câţi am votat eu, aproape toţi s-au dus“

Cel mai bătrân alegător din comuna Brastavăţu nu a solicitat urna mobilă, deşi 37 de consăteni de-ai săi au făcut-o.  „Câţi am votat eu, aproape toţi s-au dus“, rememorează bătrânul, exprimându-şi speranţa că va mai putea vota şi peste patru ani, „da’ nu garantez!“.

A venit însoţit până la secţia de vot şi i-a îndemnat pe cei aflaţi în faţa secţiei să-şi aleagă un primar bun, căruia să-i pese de oameni. Nu mult mai târziu avea să spună că, din cei votaţi de-a lungul timpului, cu adevărat bun a fost unul singur. „La noi în sat n-a fost bun primar decât unu’ Ghiţă Ştefănescu, eram tânăr, eram în consiliu. Ne-a spus: «Bă, băieţi, eu fac şcoală şi vă dau pădurea pentru animale!» şi-aşa a făcut, a pietruit uliţele, a făcut şcoala şi ne-a dat pădurea să ne paştem animalele“, spune bătrânul, care cu greu poate fi oprit odată stârnit să povestească prin ce-a trecut în tinereţe.

Trei ani şi opt luni a stat pe front nea Alexandru. Când a venit acasă a găsit doi copii, nu unul şi, poveşteşte şugubăţ, şi-a certat soţia: „Mă, fată, de ce nu te-ai măritat tu, şi ai stat să m-aştepţi?“. A mai făcut alţi doi, deşi astăzi, din păcate, în viaţă mai sunt doi copii. Are în schimb trei nepoate, pe care le-a ajutat să ajungă mari. Sunt plecate prin lume: una în Bucureşti, una în Italia, alta în Spania. „Am rămas singur, ca băţu-n grădină!“, se-ntristează bătrânul pentru scurtă vreme.

Vremea războiului a lăsat urme adânci. „Când am ajuns acasă am stat şi-am socotit: 70 de femei văduve, 27 de invalizi de război, 11 prizonieri şi eu, veteran de război. Din război am venit ăl mai bogat om. Mergeau purecii pe iarbă, n-am văzut aşa ceva de când m-a făcut mama lu’ Dumnezeu“, mai spune veteranul.

Deşi a trecut multe, speranţa n-a pierit şi, chiar mai mult, ar vrea să-i convingă şi pe cei din sat să aleagă cu înţelepciune. „Noi, ăştia bătrânii, le-am spus multe, dar ei au făcut ce-au ştiut!“, încheie bătrânul.