Misiunea de salvare a alpinistului rănit în Valea Coştilei, povestită pas cu pas de unul dintre salvamontişti: „Acţiune ca-n vest” VIDEO

Misiunea de salvare a alpinistului care, vineri seară, s-a rănit grav în timpul unui exerciţiu de escaladă pe peretele Coştilei din Bucegi a fost povestită pas cu pas de către unul dintre cei 11 salvamontişti care au participat la intervenţie.

 Echipa Salvamont din Buşteni este la a doua misiune de salvare a unei victime care a avut nevoie să fie recuperată de elicopter din peretele muntelui în acest an.

Alpinistul care a avut, vineri 10 septembrie, nevoie de ajutorul salvamontiştilor, are 62 de ani şi este extrem de experimentat în escaladă, spun salvatorii săi. A avut ghinionul ca un piton să se desprindă din peretele muntelui, astfel că omul s-a prăbuşit în prăpastie. Urmările accidentului au fost grave,  picioarele fracturate, fractura deschisă la antebraţ ”şi ceva probleme la coloana vertebrală şi multiple plăgi pe corp”, au explicat salvamontiştii care au intervenit vineri seară în Hornul din peretele Coştilei, acolo unde s-a petrecut accidentul.

Misiunea de salvare a durat aproape nouă ore şi a fost nevoie de intervenţia elicopterului IGAv pentru a extrage alpinistul rănit cu ajutorul unui troliu din prăpastia unde căzuse.

Victima a fost transerată la spitalul Floreasca din Capitală.

   Să vă povestesc despre o acţiune de salvare "ca-n vest" îşi începe relatarea Sergiu Frusinoiu, unul dintre cei 11 salvatori montani care au intervenit vineri.

”Se întâmpla ieri, în munţii Bucegi.

Eram la escaladă, mă legasem in coardă şi puneam piciorul în prima priză a traseului Căţelul Carp, când îmi sună telefonul. În timp, am reuşit să îmi dezobişnuiesc prietenii să sune pentru lucruri neimportante, aşa că era clar că apelul este unul important şi răspund.

Vocea zice: "- Ce faci, Sergiulică, eşti în zonă? Avem un accidentat în peretele Coştilei!"

În 10 minute de la apel, eram la 1400, în UTV, cu care plec în viteză spre Buşteni. Viteză până pe DN1, unde lipsa girofarului a făcut ca victima din peretele Coştilei să suporte întârzieri, dar e un subiect pe care o să îl discut cu altă ocazie.

La Buşteni, colegii sunt pregătiţi şi facem o sedinţă scurtă în timpul căreia ne împărţim responsabilitaţile, chemăm elicopterul şi ne pregătim echipamentul comun.

În scurt timp, iau un utilaj şi fug împreună cu Cipi la Numărătoarea Urşilor de unde plecăm spre refugiu şi valea Coştilei ca echipă de prim răspuns în urma deciziei comune că noi am fi mai de folos în perete, acordând prim ajutor, decât în troliul elicopterului.

La refugiu, doi alpinişti, dintre care unul străin, se oferă să ne ajute la căratul echipamentului şi le acceptăm ajutorul încântaţi. Urcăm valea până la intrarea în traseu, unde Teofil, care se afla în perete la momentul producerii accidentului, deja era la victimă şi o proteja împotriva frigului dar şi montase o coardă fixă pe care să putem şi noi urca cu uşurinţă.

Ajung şi eu la victimă şi descopar că era un bărbat trecut de prima tinereţe şi cu o mare experienţă de alpinism în spate. După ce îi fac un control amănunţit, descopar leziunile pe care le transmit mai departe echipei de la baza muntelui. Domnul trebuia coborât cu o targă şi saltea vacuum. Cipi preia sarcina de a îngriji victima şi eu cobor în fir pentru a semnaliza elicopterului zona de troliere a colegilor şi a medicului.

Pilotii elicopterului vin cu precizie elvetiană şi ne troliază colegii în punct fix, făcându-mi pielea de găină.

Ulterior, cu mare grijă, asezăm victima pe salteaua vacuum, respectiv în targă şi colegul Petrut, coboară, lansat de mine şi Cipi, cu targa şi victima, până la baza peretelui, în firul văii.

Goran anunţă elicopterul că poate veni la extragere şi în scurt timp, medicul elicopterului, prinde cârligul troliului, se acroşează la acesta şi este evacuat, împreună cu victima, iar noi facem retragerea pe cale terestră, trăind satisfacţia unei acţiuni de salvare foarte dificilă, executată ca la carte, în care comunicarea şi interactiunea dintre instituţii dar şi în interiorul instituţiilor a făcut ca victima să fie evacuată prompt, în siguranţă şi să ajungă în timp scurt să primească îngrijiri medicale avansate.

Nu am cuvinte să mulţumesc colegilor de la IGAv care de fiecare dată se dau peste cap şi riscă pentru a ne oferi sprijin dar şi pentru profesionalismul de care dau dovadă negreşit, de fiecare dată.

Colegilor salvamontişti, care au grijă să fim cu toţii în siguranţă, le mulţumesc, încă o dată, că sunt nişte rockstar-uri.

Mulţumim Teofil Vlad şi mulţumim alpiniştilor de la refugiu pentru aportul adus acestei misiuni.

*La refugiu Coştila, când ne întorceam, un prieten alpinist cu renume, imi spune: "îi mulţumesc lui Dumnezeu că am apucat să văd, în viaţa asta, un elicopter, zburând în Coştila şi făcând o astfel de salvare."

*echipa Salvamont din Buşteni este la a doua acţiune de salvare din perete de anul acesta, sperăm să rămână ultima!

Stay safe!”