Frica de şofat, fobia neştiută care poate duce la catastrofe. Psiholog: „Are la bază o istorie bogată de accidente sau chiar amenzi de circulaţie primite”
0Obţinerea permisului de conducere nu ţine, în multe cazuri, doar de cunoştinţele tehnice şi teoretice dovedite la examen, ci şi de învingerea unor fobii cu rădăcini adânci.
Pentru unele persoane, teama de a şofa este atât de mare, încât numai ideea de fi la volan le produce atacuri de panică. Riscurile de a provoca un accident rutier sunt, în aceste cazuri, evaluate ca fiind copleşitor de mari. O altă fobie puţin cunoscută este teama de a fi admonestat de ceilalţi participanţi la trafic.
Ce declanşează aceste fobii
Frica de a şofa poate fi legată de experienţe din trecut cum ar fi, spre exemplu, implicarea într-un accident. De asemenea, fobia de a conduce poate avea rădăcini în evenimente produse la vârste fragede, de care subiectul nu/şi aminteşte conştient.
Teama de a conduce vehicule poate fi cauzată însă şi de prezenţa, ca simplu martor, la un eveniment rutier teribil, cu sau fără consecinţe tragice, sau poate avea ca punct de pornire relatări ale altora legate de anumite evenimente rutiere tragice. Fobia poate fi declanşată însă şi doar de unele imagini şocante difuzate la televizor.
“Există trei motive principale care stau la baza acestei frici. Primul motiv şi cel mai des întâlnit este frica de accidente rutiere. Această teamă se dezvoltă ca urmare a unei experienţe traumatice trăite anterior, situaţie în care viaţa persoanei a fost pusă în pericol, sau a fost martoră la un eveniment rutier în care alte persoane au fost accidentate sau rănite. Trauma instalată cu ocazia acelui eveniment intens emoţional fixează fobia de condus şi comportamentul de evitare", explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.
Specialistul identifică şi o a doua categorie din care fac parte persoane care suferă de tulburare de panică sau agorafobie.
"În această situaţie, frica este întreţinută de teama de a experimenta atacuri de panică, de a pierde controlul şi nu efectiv de teama de a conduce maşina. Aceste persoane, atunci când conduc, evită să se deplaseze pe distanţe lungi şi zone de drum aglomerate, evită autostrăzile, tunelele sau orice condiţii de trafic care limitează capacitatea de a obţine ajutor în cazul declanşării unui atac de panică. În ultima categorie intră persoane care nu şi-au format deprinderi adecvate de conducere şi în consecinţă conduc imprudent şi neperformant. Frica are la bază o istorie bogată de accidente sau amenzi de circulaţie, evenimente ce întreţin anxietatea de performanţă”, detaliază psihologul Ionuţ Ghiugan.
Avizul psihologic nu este o garanţie pe viaţă
Trecerea testului psihologic, obligatoriu pentru înscrierea la cursurile unei şcoli de şoferi, confirmă capacitatea mentală necesară conducerii unui autovehicul la momentul respeciv, însă nu garantează această capacitate pe termen nelimitat. Dacă, spre exemplu, una dintre experienţele enumerate anterior are loc ulterior evaluării psihologice, rezultatele pozitive ale testului nu mai au relevanţă pentru noua ipostază.
Pornind tocmai de la acest aspect, Poliţia poate cere, în cazul producerii unui accident sau al unei sesizări, reevaluarea psihologică a şoferului. Şi tot plecând de la această ipoteză, în cazul şoferilor profesionişti au loc evaluări psihologice periodice.
Cum se tratează această fobie
“Persoanele din primele două categorii enumerate anterior au nevoie de tratament psihoterapeutic pentru a depăşi acesta frică iraţională. Desensibilizarea sistemică şi expunerea la stimulii fobici ajută persoana să depăşească cu succes această teamă. Pentru ultima categorie, practica şi consolidarea deprinderilor prin exerciţiu reprezintă soluţia ideală pentru a depăşi această autolimitare fobică”, mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.