FOTO: Ruxandra şi Silviu, doi artişti frumoşi, ieşiţi din tipare, pentru care gesturile simple fac diferenţa în iubire

Ea, make-up artist, gândeşte în culoare, el, artist al lemnului, gândeşte în formă. Ruxandra şi Silviu Cotîrleţ sunt doi oameni care se iubesc şi iubesc frumosul, uniţi de o pasiune fără limite pentru nou şi o cerere în căsătorie ca-n poveşti.

Ea impresionează cu machiaje subtile şi suave ori stranii şi înfiorătoare, adevărate opere de artă. El dă viaţă lemnului, ridică troiţe şi decorează interioare. Ruxandra şi Silviu Cotîrleţ sunt doi oameni care, în primul rând, se iubesc.

Pasiunea pe care au avut-o şi o au pentru frumos, pentru culoare şi  pentru viaţă i-a ajutat să se găsească, să se cunoască, să se înţeleagă şi să se completeze unul pe celălalt.

“Mi-am dorit să fiu înconjurată de oameni frumoşi, de oameni care să mă inspire, de oameni care să nu mă împiedice să creez şi, mai mult decât atât, mi-am dorit nespus să trăiesc prin pasiunea aceasta, să îmi aleg oameni cu care să convieţuiesc armonios şi care să mă determine să gândesc artă, iar întâmplarea şi probabil destinul mi l-au trimis pe el, pe Silviu”, povesteşte Ruxandra.

“M-am simţit copleşită... atât de copleşită că nu am realizat că nu am spus nici da nici nu. Am început să plâng” 

În decembrie 2012 au început o poveste plină de sensuri şi descoperiri. Cererea în căsătorie a venit câteva luni mai târziu, pe 6 august 2013, când ceea ce urma să fie o simplă excursie avea să se transforme intr-o emoţionantă logodnă. 

“Clar, mă pregăteam pentru o vizită la mănăstire, şi eram îmbrăcată că atare. Am plecat la drum, ne-am atins obiectivul, şi spre surprinderea mea, drumul a continuat de la Piscul Negru spre Bâlea Lac. Mi-am imaginat într-un milion de feluri cum arată până am ajuns la destinaţie, pentru că era prima dată când aveam să păşesc pe acel pământ. Ajunşi acolo, eu nu mă mai puteam concentra spre altceva. Nu vedeam decât peisaj, apă limpede, frumuseţile naturii, care mi s-au întipărit în memorie pentru tot restul vieţii. El a insistat să ajungem pe cea mai înaltă zonă. Aş spune eu destul de dificil pentru o femeie care era îmbrăcată pentru vizită la mănăstire, nu? Trasă de mâna, în sandale, am reuşit să escaladez până am ajuns în punctul în care totul se minimiza. Oamenii şi mişcările lor, erau cu toate mai mici, şi simţeam atunci că aproape, cel mai aproape ne e cerul şi lumina caldă a soarelui. Ne-am aşezat tacticos, stând cu o cafea în mâna, iar eu priveam în toate direcţiile mută de uimire. Nu vroiam să vorbesc prea mult, vroiam doar să mă bucur de secundele acelea şi atât. În momentul în care am întors capul spre el, am văzut doar o cutie roşie, şi am auzit... <<Vrei să te măriţi cu mine?>>, povesteşte, emoţionată, Ruxandra.
 

Emoţiile au copeşit-o. La fel şi lacrimile. “Nici acum nu-mi vine să cred că aşa a fost. Că fără să fi ştiut vreodată ce îmi doresc, a ieşit din tipare şi nu s-a comportat banal. Nu am răspuns imediat, pentru că eram prea ocupată să mă descarc de atâta emoţie, evident, prin plâns. Deşi nu obişnuiesc să fiu emotivă, deşi nu-mi place să mă exteriorizez prea mult în situaţii inedite, o fac. Atunci m-am simţit copleşită... atât de copleşită că nu am realizat că nu am spus nici "da" nici "nu", am început să plâng zgomotos şi mi-am sunat mama să-i spun că urmează să mă căsătoresc. Abia după ceva timp, el mi-a atras atenţia că nu i-am dat nici un răspuns. Şi am acceptat. Am acceptat să-i las acestui om peniţa fericirii cu care să-mi scrie EL în cartea destinului celelalte file. Am acceptat să-l las să-mi fie alături, şi să-i fiu alături pentru că fără să-şi dea silinţa măcar, întruchipa tot ceea ce-mi dorisem eu de la omul care avea să-mi stea alături”, mai spune tânăra artistă.
 

Un moment de care, cu siguranţă, îşi va aminti mereu cu plăcere, pe care l-a trăit ca pe unul de poveste, dar, mai ales, ca pe unul binecuvântat: “Mi se pare fantastic cum o forţă divină aşează lucrurile în aşa manieră încât să ne aducem linişte şi fericire unii altora”.

În august 2014 a urmat o nuntă inspirată, frumoasă, temarică, cu scoici şi nisip de mare, aşa cum le stă bine unor adevăraţi artişti.