Barbu Armand Călinescu a fost înmormântat la Curtea de Argeş

Un român care a făcut cinste ţării sale-Barbu Armand Călinescu, fiul fostului prim-ministru Armand Călinescu, a fost înmormântat astăzi în capela familiei din cimitirul din Curtea de Argeş, alături de părinţii şi bunicii săi. Barbu Călinescu avea 92 de ani şi a trăit în ultimii 75 la Londra, acolo unde fusese trimis de tatăl său pentru a nu fi ucis de legionari. A murit acum o lună în capitala Regatului Unit.

Trupul neînsufleţit al lui Barbu Călinescu, fiul fostului prim-ministru al României Armand Călinescu, în perioada 1893-1939, decedat acum o lună la Londra a fost adus în ţară cu un avion şi depus la Capela Bisericii Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş, după ce în timpul vieţii, el şi-a manifestat dorinţa de a fi îngropat lângă tatăl său, în cavoul familiei.
La căpătâiul celui decedat au stat şi cele două fiice ale sale, Marta şi Alexandra, care au trăit alături de tatăl lor în Marea Britanie. Ele au venit pentru prima dată la Curtea de Argeş şi spun că marea dorinţă a tatălui lor a fost să fie adus şi înmormântat în România.
Fiicele lui Barbu Armand Călinescu au luptat o lună de zile până au reuşit să întocmească documentele de repatriere şi până au reuşit să aducă sicriul în România. Barbu Călinescu a fost arhitect-şef 
al Londrei, capitala Angliei şi a Regatului Unit, a fost profesor la Universitatea Cambridge, a lucrat la Rolls Royce şi şi-a construit singur casa în care a locuit acolo.
Născut la 16 iulie 1922, la Piteşti, Barbu Armand Călinescu, fiul Adelei Călinescu şi al avocatului
Armand Călinescu, pe atunci prefect de Argeş a avut parte de un destin tumultuos. După ce a promovat primele două clase la Şcoala elementară de băieţi nr. 3 din Piteşti, Barbu s-a mutat cu studiile în capitală, dar nici aici nu a avut parte de continuitate, aşa cum povesteşte chiar el într-o însemnare făcută publică în 1992. În anul 1938, la doar 15 ani, a fost expediat de tatăl său în mare grabă la Londra, după ce zvonurile despre o operaţiune de răpire a fiului căpătaseră amploare naţională. Barbu Călinescu şi-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă, atunci când un tânăr elev are nevoie cel mai mult de sfaturile şi de îndrumările părinţilor lui. Ultima dorinţă a părintelui său era ca fiul lui să urmeze o carieră militară sau în magistratură, însă nu a putut să îi respecte dorinţa şi a urmat o  carieră de patru decenii ca arhitect.