Norocul în tradiţia populară a românilor. De unde provine credinţa că beţivii au parte mereu de o soartă favorabilă

În lucrarea "Mitologie românească", folcloristul Tudor Pamfile arată că, prin tradiţie, în satele de la început de secol XX erau o serie de superstiţii şi practici legate de noroc.

În studiul „Mitologie românească“ publicat în anul 1916 de folcloristul Tudor Pamfile se arată că în spaţiul rural românesc de la început de secol XX erau o serie de superstiţii şi practici legate de noroc. 

Născut în 1883 în comuna Ţepu (fostul judeţ Tecuci, în prezent judeţul Galaţi) Tudor Pamfile a fost scriitor, etnolog si folclorist, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909.  

Între credinţele prezentate în lucrarea amintită în volumul I (Duşmani şi prieteni ai omului), autorul prezintă o serie de poveşti populare şi credinţe legate de importanţa norocului în viaţa oamenilor.  

„Norocul fiecărui muritor trăieşte într-o lume a Noroacelor. Când se naşte omul, acolo i se naşte şi Norocul lui; cât trăeşte omul, îi trăeşte şi Norocul, până la moarte, când se stâng amândoi“, se arată în deschiderea capitolului. 

Iată şi alte credinţe populare despre noroc, aşa cum circulau în satele româneşti de acum peste 100 de ani:

- „Norocul e ca un Înger; el umblă peste tot cu omul, dacă nu ştie cum să-l poarte: să nu facă vreo greşeală, să nu fure, să nu blastăme pe altul, să nu huească, căci Norocul fuge de omul care strigă şi blastămă, care ocărăşte pe altul, căci omul acela se cheamă că-i cu Duşmanul, cu Necuratul“

- „Pe alocuri se spune că Norocul se ţine de cel beţiv că acela bea şi dă şi altuia: îl cheamă, îl cinsteşte şi e tot cu voie bună, cu chef, cu veselie în casă, când oamenii vorbesc, sfătuesc şi nu stau posomorâţi“    

- „Nevăzut, câte odată, Norocul vine şi la casa omului: aceasta se cunoaşte, căci atunci scârţie uşa dimineaţa. Norocul vine după alţii, la casa omului atunci, când uşa se deschide singură, dimineaţa“

- „Alte ori vine şa cel care îi întinde masa; aceasta se întâmplă la lăsatul secului de postul Paştilor, când se crede că nu este bine să se strângă masa, ci să se lase aşa – bucate şi vin – ca să poată mânca Norocul peste noapte“

- „Mai norocoşi ca alţii vor fi cei ce se nasc pe vreme bună, dimineaţa, Duminica şi Lunea şi cei ce postesc această zi; de asemenea, cei ce postesc Vinerile – pentru fete, sau Ajunul Crăciunului“

- „Norocos e copilul care se naşte cu căiţă, sau cămeşă, un fel de peliţă“

- „Cel ce vede în noaptea Ajunului deschizându-se cerul“

- „Cel căruia îi plouă la nuntă“

- „Cel care are mai multe cuiburi de rândunele, lăstuni, sau cuiburi de cocostârci la casă“

- „Cel căruia îi iese păr alb prea de timpuriu“

- „Cel ce are pe cap un fel de bube roşii-gălbui“

- „Cel ce are doi colaci în creştetul capului, adică părul răsucit în două părţi, în chip de cruce“

- „Cel ce poate afla o frunză de trifoiu cu patru sau mai multe frunzişoare“  

- „Cel ce se trezeşte dimineaţa cu faţa în sus, sau doarme cu mânile peste cap“