Decalogul spectatorului în timpul unui concert. Cele zece reguli de bun-simţ care trebuie respectate la un spectacol artistic

O violonistă consacrată originară din Neamţ a avut o experienţă neplăcută în timp ce asista ca spectator la un concert simfonic.

Sara Stroici (27 de ani) este o tânără violonistă originară din Piatra Neamţ, absolventă a Universităţii de Artă „George Enescu“ din Iaşi, cu o bursă de studii în Austria (Viena şi Eisenstadt). Printre proiectele pe care le derulează este şi cel dedicat copiilor care au probleme cu auzul muzical, consideraţi afoni în limbaj uzual.

„Cred cu tărie că rolul unui muzician nu este doar de a (se) dărui pe scenă, ci şi acela de a educa, de a dezvolta publicul său. Şi mai cred că actul artistic este ambivalent. Este un cerc fascinant - artist- public - artist-public - care se poate forma doar în anumite condiţii“, spune Sara în preambulul descrierii   unei experienţe neplăcute pe care a avut-o recent în timp ce asista la un concert.    

„A început concertul, se cânta Bach, eram fascinată de tehnica atât de <în stil> abordată de pianistă, când deodată se aude o uşă, observ cam 6 persoane că intră tiptil, găsindu-şi loc prin sală. Mi s-a strâns stomacul. Urmează Brahms - Sonata în fa pentru vioară şi pian, cu partea a doua parcă ruptă dintr-un colţ de cer, când alte persoane intră, ies.. şuşoteli, oamenii aşteptau ca cei care stăteau jos să se ridice şi să le facă loc… Stomacul meu era în continuare strâns privind la cei doi artişti de pe scenă care chiar în acele momente dăruiau stări, emoţii, pe care nu le putem lua dintr-un concert filmat“.

Tânăra povesteşte că la finalul părţii a doua au urmat aplauze, chiar dacă nu era finalul sonatei, iar toţii spectatorii ar fi trebuit să ştie acest lucru pentru că aveau programe de sală.

„Pe lângă fâţâiala afară - înăuntru în timp ce pe scenă se crează un act artistic nemaipomenit, vorbe în şoaptă şi foşneli de pungi, aplauzele dintre părţi rupeau frumuseţea întregului gândită de compozitor şi, bineînţeles, transmisă de interpreţi. Ştiu că se putea mai rău, am asistat cu alte ocazii şi la alte întâmplări“

Pornind de la această experienţă, Sara Stroci recomandă o serie de zece reguli ce ar trebui respectate pentru ca actul artistic să nu fie viciat şi nici spectatorii să nu fie deranjaţi în timpul unui concert. 

„Nu cert pe nimeni, sper doar să fiu de folos şi, în felul acesta să putem umple cu adevărat sufletul nostru cu ceea ce poate dărui muzica!“, îşi explică Sara demersul: 

1. La orice concert se vine cu cel puţin 10 minute înainte de ora afişată. 

2. Dacă am întârziat, vom sta în spatele uşii până vom auzi aplauze. DOAR ATUNCI vom intra. Niciodată, sub nicio formă, nu intrăm în timp ce se cântă. Indiferent de cât de subtil intrăm, deranjăm. 

3. La concert NU se vorbeşte. Se aude şi deranjăm chiar dacă vorbim în şoaptă. 

4. La concert NU facem poze cu blitz (Nu filmăm şi nu facem poze în timp ce se cântă, din principiu, pentru că e treaba altor persoane să facă asta, dar dacă e musai, nu folosim blitzul)

5. Închidem telefonul. De tot.

6. Dacă vrem să ieşim din sală, aşteptăm aplauzele. Nu ne mişcăm de pe loc în timp ce se cântă!!!!

7. Nu mâncăm şi nu bem în timpul concertului

8. Nu foşnim. Aşteptăm pauză

9. Dacă pe program scrie că se cântă o sonată, o simfonie sau un concert, trebuie să ştim că are mai multe părţi, e un întreg conceput de compozitor, iar noi îl fragmentăm şi îl rupem prin aplauze. Vom aplauda DOAR la finalul ultimei părţi.

10. Din respect pentru artiştii care urcă pe scenă în ţinută de concert, şi noi ne vom îmbrăca adecvat.