Regizorul Cristian Mungiu, destăinuiri despre drama familiei sale, marcată de o alegere greșită: „Asta a făcut praf familia, pe termen lung“

Regizorul Cristian Mungiu a lansat la Iași, orașul copilăriei sale, biografia bunicii sale Tania Ionașcu din Basarabia, care a trăit drama războiului și a dezrădăcinării. Amintirile bunicii au fost povestite nepotului și consemnate ca atare.

Reputatul regizor Cristian Mungiu – prozator și scenarist - a hotărât să spună povestea bunicii sale, dar nu prin intermediul unui film, ci într-o carte. Astfel, la un an după ce a lansat filmul „R.M.N.“ (2022), Mungiu revine în atenţie – de această dată, cu o carte: „Tania Ionaşcu, bunica mea“. Biografia basarabeană este proaspăt apărută la Editura Humanitas, în colecţia Memorii/Jurnale/Biografii.

Este o carte de amintiri, scrisă sensibil și cu migală de Mungiu, un portret al bunicii sale pentru care Acasă era Basarabia cea de dinainte de invazia sovietică. În filele sale sunt adunate o sumedenie de destine şi de întâmplări dramatice. În fiecare familie există o poveste de spus, a arătat Mungiu, iar aceasta este drama familiei sale.

Nepotul cu răbdare să asculte poveștile bunicii

În anii ’90, Cristian Mungiu avea în jur de 25 de ani (acum are 55 ani) și era la începutul carierei de regizor când a început să consemneze poveștile bunicii sale. „Scriu rândurile acestea într-un moment când mă apropii de vârsta bunicii mele de când am început să am primele amintiri cu ea. Mi se părea bătrână pe atunci, cum ţi se par obligatoriu bunicii când ești copil", spune regizorul.

Nepotul Cristian a notat amintirile bunicii Tania într-un caiet şi a salvat astfel de la dispariţie relatări personale despre copilăria în oraşul basarabean Cahul, despre anii războiului, despre despățirea de familie, fuga în patria-mamă și tragediile care au lovit familia de români.

„Bunica Tania – mi-o amintesc – stătea pe fotoliul ei pat acoperit cu o cergă roșie, iar eu stăteam la masa din sufragerie, lângă ea, îi puneam întrebări și scriam, consemnând fiecare amănunt pe cât puteam cu vocea ei, încercând să-i păstrez cât mai mult vorbele. (…) Încep însă să am sentimentul, astăzi, că nu atât pentru ea am hotărât să-i consemnez viaţa, nu doar ca să-i dau ei sentimentul că n-a trăit degeaba, ci mai mult pentru mine, ca să pot eu accepta mai ușor zădărnicia vieţii ei – și a vieţii în general“, scrie Cristian Mungiu în cartea sa de debut.

Invazia din Ucraina a răscolit amintirile

Decizia publicării cărții a fost determinată de războiul din Ucraina, care a readus în memorie drama refugierii în România. Cristian Mungiu a vrut să dea exemplul propriei lecții din familia sa, care într-un moment de mare cumpănă a luat o hotărâre ce avea să o coste, mai mult decât se gândise că va pierde.

Când a văzut că trebuie să renunțe la aproape tot ce agonisise într-o viață dacă ia drumul României într-o căruță, mama bunicii Tania a socotit că e mai important să rămână pe loc, cu tot cu avuție, în Basarabia ocupată de sovietici. Poate n-o fi dracul așa de negru - și-o fi zis femeia, ca mulți alți basarabeni din acele timpuri.

Istoria însă i-a contrazis brutal. Străbunicul regizorului a fost arestat imediat de noua ocupație. Cu foarte mare greutate, bunica Tania și sora ei au reușit să treacă câteva luni mai târziu în România, dar fratele lor s-a pierdut, probabil ucis. Iar mama lor, străbunica lui Cristian Mungiu, a fost trimisă în Kazahstan.

„M-am gândit de ce străbunica mea, mama bunicii mele, a luat această decizie atunci de a favoriza și de a valoriza mai mult toate lucrurile pe care le strânsese într-o viață decât oamenii care erau lângă ea. Decizia fundamental greșită luată în familie a fost ca să rămână să vadă ce se mai întâmplă. Asta a făcut praf familia, pe termen lung“, mărturisește Cristian Mungiu.

Orașul copilăriei

La 12 octombrie 2023, regizorul Cristian Mungiu a fost sărbătorit la Ateneul Național din Iași, în cadrul proiectului CineLegendele, marca Serile Filmului Românesc. Aici a fost lansată cartea de memorii „Tania Ionașcu, bunica mea“ și a avut loc proiecția filmului „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, recompensat cu Palme d’Or la Cannes în 2007. Întâlnirea l-a adus pe Cristian Mungiu în dialog cu Florin Lăzărescu și Cătălin Sava, într-o discuție moderată de Corina Giurgia.

„Am vrut de la început să lansez cartea aici, pentru că e orașul copilăriei mele, e orașul care a găzduit-o pe bunica mea când s-a refugiat din Basarabia. Am petrecut și eu aici mulți ani din viață și Acasă va fi întotdeauna aici”, a mărturisit Cristian Mungiu. 

Miză pentru inimă și suflet

Lansarea de carte de la Iași a fost momentul în care la Ateneul Național din Iași timpul s-a măsurat într-un lung șir de emoții și amintiri, într-o discuție despre cât de repede poate trece timpul. Sau cât de repede se schimbă vremurile. Sau contextele. Sau oamenii. Pentru public, impactul a fost vizibil. Evenimentul a fost urmat, foarte probabil, de multe apeluri telefonice către bunici, părinți, copii. Aceasta este puterea mărturiilor așezate pe hârtie.

„Dacă e o miză legată de această carte, fără să mi-o fi propus, este această miză a îndemnului de a se întoarce în familiile lor și de a vorbi cu părinții și cu bunicii. Este un îndemn pe care văd că unii dintre cei care au citit cartea l-au preluat pentru ei. Cred că nu este nimic mai trist decât să-ți dorești într-o bună zi să fi știut mai multe despre familia ta, dar să nu mai de unde să afli”, a mărturisit Cristian Mungiu la Iași, la evenimentul de lansare a cărții.

Convulsiile epocii

Volumul mai cuprinde fotografii din arhiva familiei cineastului, precum și povestiri, anecdote și amintiri. „Este o întreagă lume acolo. O lume văzută prin ochii bunicii. Povestit la persoana I, asta îmi place foarte mult. Și din bunica lui Cristi, ca dintr-o Matrioşka, avem zeci de personaje în situații absolut incredibile”, spune scriitorul Florin Lăzărescu.

Povestea bunicii regizorului este fascinantă datorită faptului că, într-un fel sau altul – sau pe alocuri chiar izbitor – seamănă cu viața bunicilor multora dintre noi. O viață marcată nu doar de greutățile traiului de zi cu zi, ci și de schimbările tehnologice ale vremii (radioul era, pe atunci, obiectul care a făcut ca lumea să pară, dintr-odată, mai mică), dar mai ales de schimbările socio-politice drastice, cauzate de război.

„Cartea apărută acum se prezintă drept transcrierea amintirilor pe care le deapănă bunica autorului, stimulată (discret) de nepot. Rezultatul e pasionant şi ne impresionează atât prin dramatismul unor destine, cât şi prin convulsiile epocii”, a spus cunoscutul critic literar Alexandru Călinescu.