Iaşi: Chiriaşi în blocul din inima pădurii (GALERIE FOTO)

„Fiecare pentru el". Aşa îşi duc zilele patru familii din judeţul Iaşi. De aproape 20 de ani locuiesc într-un bloc în mijlocul pădurii, rupţi de civilizaţie.

Primarul din localitatea de care aparţin îşi aminteşte de ei doar când e vorba să le ceară votul. Dacă se îmbolnăveşte vreunul dintre chiriaşi, familia speră să reziste până când ajunge Ambulanţa. Iarna îşi fac provizii şi cumpără lemne ca să aibă cu ce se încălzi. Cu toate acestea, nu ar renunţa nici în ruptul capului la viaţa pe care o duc.

Zmeu, satul femeilor neiubite (FOTO)

Este vorba despre patru familii de ieşeni care locuiesc în mijlocul pădurii. Dintre trunchiurile înalte de brazi, pe marginea unui drum desfundat, de ţară, apare năluca unui bloc. Clădirea cu un etaj a fost construită în 1980 pentru a oferi adăpost muncitorilor veniţi să construiască tunelurile de cale ferată de la ieşirea din Iaşi, prin Bârnova.

După ce aceştia au plecat, imobilul a trecut în administrarea Spitalului TBC. În apropiere de bloc se află chiar o fostă secţie exterioară a Spitalului, care a fost desfiinţată în 2004 şi preluată în 2007 de cei de la Spitalul de Psihiatrie Socola. La fel şi blocul, cu tot cu chiriaşi.

„Toţi care locuim aici suntem salariaţi sau foşti salariaţi ai Spitalului TBC. Plătim chirie la Socola. Aşa, în mijlocul pădurii cum e, dacă l-ar scoate la vânzare, tot am cumpăra apartamentele şi tot aici am sta", spune doamna Mărioara, una dintre locatarele din mijlocul pădurii.

A ieşit în curte într-o dimineaţă de sâmbătă, ca să-şi îngrijească straturile din grădină. În spatele blocului cu faţada îngălbenită de vreme aceasta şi-a împrejmuit o mică parcelă de pământ în care creşte zarzavaturi, roşii, legumele pe care nu şi le cumpără de la piaţă, din oraş, pentru că e prea departe.

 „De animale şi de hoţi nu te poţi păzi niciodată"

În jurul ei un pici de nici şase ani, pistruiat şi roşcovan adună conuri de brad şi se joacă cu câinele care-i păzeşte casa. E nepotul doamnei Mărioara, bucuros că iese afara într-una din zilele călduroase de primăvară. Când bunica lui e plecată în Iaşi, la muncă, micuţul stă închis în apartament, de frica animalelor sălbatice, care nu-i ocolesc pe chiriaşii din inima codrului.

„Mai sunt porci mistreţi care vin până la marginea pădurii. Vin şi strică ce mai plantează lumea în grădini. De animale şi de hoţi nu te poţi păzi niciodată", spune doamna Mărioara.

Pentru a ajunge la serviciu, aceasta face naveta cu trenul până la Iaşi. „Merg vreo jumătate de oră până la gara din Bârnova. De acolo iau trenul până în Iaşi. Dar mersul pe jos face bine la sănătate", zâmbeşte aceasta.

„Acasă", la bloc, aceasta locuieşte într-un apartament cu două camere, un hol, o baie şi o bucătărie. E branşată numai la curentul electric, iar dacă are vreo urgenţă, se roagă să prindă semnal pe telefonul mobil. Alături de ceilalţi locatari ai blocului a improvizat o groapă de gunoi în spatele clădirii, căreia îi mai dau foc din când în când, când se umple.

Doamna Mărioara locuieşte în blocul din mijlocul pădurii de 17 ani, de când s-a despărţit de primul soţ. S-a obişnuit să primească vizita primarului doar la alegeri, să facă faţă lipsurilor şi să-şi facă provizii pentru a putea trece cu bine iernile.