FOTO 48 de ani de la catastrofa din Certej. Iazul toxic prăvălit peste blocurile minerilor a făcut aproape 100 de morţi
0S-au împlinit 48 de ani de la cea mai mare catastrofă minieră din România ultimului secol, soldată cu aproape 100 de morţi şi 80 de răniţi.
Miercuri, 30 octombrie, s-au împlinit 48 de ani de la dezastrul de la Certej, soldat cu cel puţin 89 de morţi şi aproape 80 de răniţi.
În dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, iazul de decantare supraîncărcat cu steril, la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri pentru oamenii care lucrau în minele de aur şi cupru din zonă s-a revărsat peste cartierul muncitoresc. Cele peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 50 de gospodării. Din cele 89 de victime ucise în urma catastrofei, aproape jumătate erau elevi şi preşcolari, iar aproape un sfert erau femei, casnice.
„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00 s-a rupt barajul de la sterilul de minereu al Exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4 – 5 kilometri. Ruperea iazului a fost sesizată de cetăţeni ca o pocnitură, după care la scurt timp s-a făcut întuneric din cauză că au fost rupte firele electrice. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, consemna procurorul şef adjunct Alexandru Oprean, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara, în dosarul de anchetă păstrat la Arhivele Naţionale – Hunedoara.
Declanşarea catastrofei a surprins mai mulţi cetăţeni în case ori în blocuri, unii dormind, adăuga acesta.
„S-au stabilit măsuri urgente de salvare a celor accidentaţi şi de scoatere a celor morţi cu ajutorul militarilor aduşi la faţa locului în acest scop, din Deva, Orăştie şi Brad. În prima zi a catastrofei au fost scoase 21 de victime de sub nămol şi din locuinţe, care au fost transportate la sediul căminului cultural unde au fost spălate de nămol şi s-a trecut la identificarea lor pentru a fi predate familiilor. Unele cadavre au fost identificate cu mare greutate, din cauza deformaţiilor provocate prin lovirea ori târârea victimelor de avalanşa sterilului”, consemna procurorul de caz.
„La un moment dat am auzit un vuiet puternic şi copaci rupându-se. M-am uitat în direcţia de unde se auzea, însă din cauza întunericului nu am auzit nimic. După zgomotul produs s-a întrerupt lumina şi a început să vină nămol dinspre decantor. Mi-am dat seama că nămolul provine de la decantor, deoarece cu cinci – şase ani în urmă, când decantorul s-a rupt, se întâmplase la fel. Am fugit acasă şi am constatat că blocul care se afla la 150 de metri de locul decantorului era distrus şi din familia mea a decedat soţia, fiul meu şi cumnatul meu”, declara muncitorul Aurel Chirla, audiat ca martor, în dosarul păstrat la Arhive.
Potrivit anchetatorilor, cei mai mulţi dintre morţi au fost depozitaţi în căminul cultural, unde au fost spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi apoi predaţi familiilor pentru a fi înhumaţi. Câteva imagini păstrate în dosarul de anchetă arată zeci de trupuri de copii, femei şi bărbaţi aşezate laolaltă pe mese. Zona Certejului a fost izolată de autorităţi pe durata anchetelor şi a operaţiunilor de înlăturare a mâlului. La 48 de ani de la dezastru, în cimitirul satului s-au păstrat mormintele comune ale familiilor care au murit în tragedie, însă nici măcar o troiţă nu a fost ridicată în amintirea lor. Bătrânii satului îşi mai amintesc clipele de groază trăite în dimineaţa catastrofei şi despre zilele în care morţii au fost căutaţi în mâlul de steril.
Vă recomandăm să citiţi şi: