Fântâna zeilor din Sarmizegetusa Regia. Enigmele locului sacru uitat din capitala dacilor
0O baie antică, numită şi „fântâna zeilor”, ar fi funcţionat în Sarmizegetusa Regia, în preajma templelor capitalei dacilor.
De la începutul secolului XIX-lea, Sarmizegetusa Regia, în prezent cea mai faimoasă cetate dacică din România, s-a bucurat de atenţia tot mai mare a oamenilor de ştiinţă.
Curiozităţi din viaţa dacilor. Cum arătau, care le era rutina şi în ce activităţi excelau
Zece locuri în care dacii şi-au ascuns comorile de aur. Cum au fost descoperite tezaurele fabuloase
Capitala dacilor din Munţii Orăştiei, o aşezare urbană prosperă în Antichitate, a fost dezvelită în jurul anului 1804, după ce febra comorilor de aur îi cuprinsese pe localnici.
Autorităţile nu au găsit atunci tezaure importante, însă au scos la iveală o parte dintre vestigiile preţioase ale oraşului antic necunoscut până atunci. Un astfel de loc, numit de uni arheologi şi„fântâna zeilor”, ar fi fost o baie antică de apă rece aflată în vecinătatea templelor din Sarmizegetusa Regia, alimentată de izvorul care trecea prin zona sacră.
Baia antică, scoasă la iveală în 1844
Construcţia necunoscută a fost scoasă la iveală în 1844 de către medicul hunedorean Fodor András, scrie arheologul Aurora Peţan, pe blogul dacica.ro.
„Primul lucru care i-a atras acestuia atenţia când a ajuns în zona sacră (despre care nu se ştia, la acea vreme, că este o zonă cu temple), a fost izvorul. Poate şi pentru că era specialist în balneologie. A urmărit firul apei şi a constatat că acesta dispare sub pământ la un moment dat, printr-o gaură cu diametrul de circa 15 centimetri, şi reapare mai încolo, în coasta dealului, la o distanţă de circa 19 metri. A început să sape în locul în care reapărea apa şi a dat de o construcţie din blocuri de piatră frumos prelucrate, înaltă de aproape 2 metri, lată tot atât şi lungă de aproape 6 metri. În peretele dinspre deal se găsea un tub de zinc (sau poate de plumb), cu diametrul de circa 4 centimetri, iar în peretele opus, cel dinspre vale, a găsit deschizătura unei uşi şi mai multe seturi de cuie şi balamale de la aceasta. Pe aceeaşi latură, în partea de jos a peretelui, se găseau un jgheab de piatră, care putea fi blocat, şi prin care apa adunată în interior putea fi lăsată să curgă spre vale. Fodor a mai văzut în interiorul clădirii nişte blocuri de piatră aranjate pe lângă pereţi, despre care a crezut că sunt „scaune”. În interpretarea lui de balneolog, ceea ce tocmai descoperise era o „baie de apă rece”, folosită în trecut de locuitorii cetăţii”, informează cercetătoarea, pe blogul dacica.ro.
Ruinele „fântânii zeilor” au dispărut
Trei ani mai târziu, medicul pasionat de antichităţi, însoţit de alţi oameni de ştiinţă, a revenit la Sarmizegetusa Regia, pentru a cerceta ruinele aşezării şi ale „fântânii zeilor”. Nu a mai găsit în picioare decât o parte a pereţilor săi şi izvorul care se scurge la marginea terasei a XI-a, în zona templelor din capitala dacilor. În deceniile următoare, locul în care s-ar fi aflat „fântâna zeilor” a fost ignorat de oamenii de ştiinţă care au cercetat aşezarea dacică, iar cu timpul rămăşiţele acesteia au dispărut.
La începutul anilor ´80, autorităţile din judeţul Hunedoara au început lucrările la o reţea de canalizare complexă în Sarmizegetusa Regia, care a reconfigurat traseul izvoarelor naturale din aşezare.
Arhivele judeţului Hunedoara păstrează proiectul de conservare a incintei sacre Sarmizegetusa Regia, întocmit în 1979 de specialiştii de la Institutul de Proiectări Hunedoara (IPH) – Deva. Acesta prevedea construirea unei reţele de canalizare întinse sub Sarmizegetusa Regia, cu aproape doi kilometri de drenuri, canele şi conducte, dar şi amenajarea a peste 70 de cămine, care ajutau la scurgerea apei de ploaie. Sistemul de drenaj urma să fie aibă elemente prefabricate din beton armat şi să fie alcătuit din mai multe straturi, din dale, pietriş şi nisip. Reţeaua hidrotehnică a fost realizată parţial, iar în prezent pot fi văzute din loc în loc rămăşiţele ei: canale, cămine de golire, conducte, rezervoare, scurgeri şi alte amenajări hidrotehnice, unele ieşite din uz,
Oaspeţii Sarmizegetusei Regia găsesc aici izvorul care ar fi putut alimenta în Antichitate misterioasa „fântână a zeilor”. Apele sale, captate, se revarsă în incinta sacră a Sarmizegetusei Regia, în aceeaşi zonă unde ar fi existat baia de apa rece descoperite în 1844, sunt preluate în sistemul de canalizare şi se scurg pe versant, dincolo de templele înconjurate de pădure. Izvorul amenajat în 1980 este căutat pentru puritatea şi prospeţimea apei sale, iar unii turişti l-au botezat „izvorul lui Zamolxis”.