Platoul Vârtoapelor, locul magic de lângă Sarmizegetusa Regia unde cresc cei mai frumoşi ghiocei sălbatici FOTO
0
Oamenii din ţinutul cetăţilor dacice atribuie semnificaţii supranaturale Platoului Vârtoapelor, „dumbrava minunată“ din apropierea Sarmizegetusei Regia, care primăvara se transformă într-un uriaş covor de ghiocei sălbatici.
Pădurile care înconjoară fosta capitală dacică Sarmizegetusa Regia cuprind aproape 30.000 de hectare în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, o rezervaţie a naturii din judeţul Hunedoara.
De-a lungul secolelor, pădurile au cuprins cea mai mare parte a ţinutului de la poalele Vârfului Godeanu (1.656 de metri), ascunzând şi păstrând nenumărate vestigii istorice şi comori antice.
Satele din zonă numără puţini locuitori, au gospodăriile risipite pe plaiurile montane, înconjurate de mici moşii agricole sau grupate mai multe la un loc, în crânguri. Drumurile forestiere din munţi duc spre locuri puţin explorate de om, care dezvăluie adevărate comori ale naturii.
Locul împodobit de zâne
Un astfel de loc este Platoul Vârtoapelor, o poiană întinsă pe o culme înconjurată de păduri, la capătul unui drum de două ore pe jos, care porneşte din satul Grădiştea de Munte. În luna martie, odată cu topirea zăpezilor, poiana aflată în apropiere la circa două ore de mers pe jos din Sarmizegetusa Regia se acoperă cu covoare uriaşe de ghiocei sălbatici, iar excursioniştii atraşi de frumuseţea locului îşi fac apariţia aici în număr tot mai mare.
Credinţele vechi despre zânele care protejează aşezarea din munţi şi o împodobesc primăvara cu flori s-au înrădăcinat în conştiinţa multor localnici. Oamenii le numesc „Alea Frumoase“ şi amintesc despre legendele în care fiinţele supranaturale – iele, zâne, frumoase – îşi fac simţită prezenţa în diferite împrejurări, transformând natura după placul lor.
Ghiocei la Platoul Vârtoapelor. Foto: Remus Suciu
„Etnologul Lucia Apolzan spunea că Alea Frumoase, deci ielele locului, stau în peşterile din Vârtoape toată iarna. Iar primăvara, când răsar ghioceii, se apucă de împletit cununi din aceste flori. În ziua echinocţiului de primăvară, ele pornesc în cântec şi în zbor peste văi şi aruncă, din culmea Vârtoapelor, cununile peste aceste locuri. Poate nu întâmplător cătunul de sub Vârtoape se numeşte, atât de frumos, Sub cununi“, povesteşte Vladimir Brilinsky, fostul administrator al sitului UNESCO Sarmizegetusa Regia, omul care în trecut a însoţit-o pe Lucia Apolzan în călătoriile sale prin ţinutul cetăţilor dacice.
Asocierea locului cu zânele nu este întâmplătoare, într-un ţinut în care de-a lungul timpului au fost descoperite nenumărate artefacte antice dedicate unor zeităţi feminine, iar multe locuri păstrează legende atribuite acestora.
„Miturile străvechi îşi au şi aici, pe dealurile din jurul cetăţilor dacice, o străveche vatră. Zeităţile feminine şi-au schimbat numele şi uneori atribuţiile, dar semnificaţia lor a rămas. Vechea Bendis a tracilor trăia şi în Artemis a grecilor, iar mai târziu Diana romanilor a devenit în limba română Sânziana, pe care poporul român a sărbătorit-o prin pluralul numelui, Sânzienele, poate însumând mai multe zeităţi între care atât de firesc şi-au putut găsi locul şi Alea Frumoase“, scria etnologul Lucia Apolzan, în lucrarea „Aspecte ale culturii spirituale“, apărută în 1981.
Conform tradiţiei locale a comunităţilor din Munţii Orăştiei, „Alea Frumoase“ îşi fac simţită prezenţa noaptea prin sunete muzicale şi vibraţii distinse în natură. Sunt auzite, relatau localnicii, în preajma stâncilor, a gurilor de plai şi în poienile înconjurate de arbori bătrâni, iar uneori cei care se apropie de ele sunt pedepsiţi: „li se schimbă chipul, se strămută uitătura“, spun oamenii locului, citaţi în lucrările Luciei Apolzan.
Turismul, un pericol pentru Platoul Vârtoapelor
Ghioceii sălbatici (Leucojum vernum) de pe Platoul Vârtoapelor, numiţi şi luşte, sunt plante cu bulbi şi 3-5 frunze liniare, obtuze, din familia Amaryllidaceae. Florile sunt mari, albe şi plăcut mirositoare, solitare, mai rar câte două, într-o spată, iar fructul este o capsulă. Se găsesc în păduri, tufărişuri şi fâneţe umede. Luştele seamănă, şi uneori sunt confundate, cu ghioceii. Floarea luştelor însă e mai mare decât a ghioceilor, iar tulpina celor dintâi poate măsura de la 15 la 25 de centimetri.
Ghiocei sălbatici. Foto: Remus Suciu
În ultimii ani, frumuseţea florilor întinse pe mai mult de zece hectare în pădurea de la poalele cetăţilor dacice a atras tot mai mulţi turişti. Cei mai mulţi îşi lasă maşinile la marginea satului Grădiştea de Munte şi pornesc pe jos, pe potecile de pădure, spre micul paradis de la Vârtoape. Alţi excursionişti, mai comozi, urcă spre platoul montan cu maşinile sau motocicletele de teren, pe drumul forestier şi apoi direct prin poieni, afectând echilibrul naturii şi nemulţumindu-i pe localnici. Ruperea florilor şi gunoaiele aruncate de excursionişti dăunează tot mai mult ţinutului sălbatic.
„Dragi prieteni virtuali şi reali. Vă rog din suflet să distribuiţi acest apel al ghioceilor. Trebuie să deschidem ochii celor care îi culeg şi îi aruncă la ofilire. Ghioceii au nevoie de noi şi noi avem nevoie de ei”, scrie Vladimir Brilinsky
Mulţi turişti se conformează îndemnurilor la protejarea naturii, iar vizitarea Platoului Vârtoapelor le oferă satisfacţie. „A durat circa două ore şi jumătate drumul pe care am pornit, pe jos, de la marginea satului Grădiştea de Munte până la Platoul Vârtoapelor. Urcuşul prin pădurea de foioase a fost destul de abrupt şi ne-a făcut să ne oprim din loc în loc să admirăm priveliştile. Am zărit câteva gospodării solitare pe versanţii din împrejurimi, însă nu am găsit pe cine să întrebăm dacă drumul ne duce într-adevăr spre Platoul Vârtoapelor. Sus, covoarele de ghiocei, prospeţimea şi energia locului ne-au făcut să uităm de oboseală. Liniştea ne-a fost tulburată pe drumul de întoarcere de câteva maşini de teren care se îndreptau spre aceeaşi destinaţie“, povesteşte Maria, o tânără care a vizitat pentru prima dată tărâmul ghioceilor sălbatici.
Casa ghioceilor
Platoul Vârtoapelor se află în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, o arie protejată din Munţii Şureanu, care cuprinde şase dintre cele mai spectaculoase rezervaţii naturale din judeţul Hunedoara: Complexul carstic Ponorici-Cioclovina, Peştera Tecuri, Peştera Şura Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peştera Bolii. Aici sunt cele mai importante aşezări antice de pe teritoriul României, siturile arheologice UNESCO de la Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Blidaru, Luncani-Piatra Roşie şi aşezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor.
Pădure din Munţii Orăştiei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina se întinde pe o suprafaţă de 38.184 de hectare, pe teritoriul administrativ al comunelor Pui, Orăştioara de Sus şi Boşorod, iar cele câteva sate de pe raza lui sunt risipite pe munte, ori înşirate pe văile unor pâraie. Toate aşezările sunt înconjurate de pădurea care ocupă peste 70 la sută din suprafaţa rezervaţiei. Parcul Natural a fost înfiinţat în 1979, iar din anul 2000 a fost declarat arie protejată de interes naţional. Este situat în Munţii Şureanu, cu subdiviziunile Munţii Orăştiei şi Munţii Sebeşului, fiind mărginit de depresiunile Haţegului şi Orăştiei. Turiştii pot ajunge pe traseele parcului din localităţile Costeşti, Măgureni, Boşorod, Pui, Ponor, Baru, Crivadia şi de pe văile Streiului şi Băniţei.
Trei locuri legendare din vecinătatea Platoului Vârtoapelor
Din satul Grădiştea de Munte pornesc trasee spre mai multe locuri apreciate pentru atmosfera aparte pe care o resimt mulţi dintre oaspeţii lor.
Sarmizegetusa Regia este cel mai cunoscut dintre ele. Fosta capitală a Daciei din vremea regelui Decebal, era în secolul I o aşezare urbană înfloritoare, în jurul căreia au fost ridicate celelalte cetăţi dacice, care aveau în special rol de apărare. Cel puţin opt temple, dintre care şapte au fost dezvelite complet în secolul XX, atestă importanţa pe care cetatea dacică o avea în Antichitate. Tot aici au fost descoperite în ultimii ani mai multe tezaure de bijuterii şi monede antice de aur şi argint, multe dintre obiecte fiind considerate unice. Printre cele mai preţioase piese găsite în situl UNESCO sunt mai multe brăţări spiralice din aur masiv, cu greutatea între 500 de grame şi un kilogram şi jumătate, dintre care 13 se află la Muzeul Naţional de Istorie al României. Sarmizegetusa Regia a fost devastată la sfârşitul războaielor de cucerire a Daciei. În prezent, ruinele sale sunt vizitate anual de circa 70.000 de oameni. Cea mai mare parte din zona Sarmizegetusei Regia, ascunsă în pădure nu a fost cercetată sistematic până în prezent.
Incinta sacră a Sarmizegetusei Regia. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
La poalele Dealului Grădiştii, o potecă desprinsă din şoseaua spre Sarmizegetusa Regia urcă abrupt prin pădurea întunecoasă, spre aşezarea dacică Feţele Albe. După circa 40 de minute de mers pe jos, călătorii ajung în mijlocul ruinelor unui fost „cartier” înfloritor al Sarmizegetusei Regia, potrivit unor istorici. Despre această cetate, localnicii cred că a fost locul unde trăiau preotesele zeiţei Bendis (cunoscută ca sau confundată cu Artemis, Luna sau Diana) – divinitatea nopţii, a incantaţiilor şi a farmecelor. „În Feţele Albe era un fel de mănăstire, cum s-ar spune în zilele noastre. Acolo erau date, de la naştere, fetele pe care dacii le hărăzeau pentru a sluji zeităţilor lor. În vreme de secetă sau de război, unele dintre aceste fecioare erau sacrificate şi aduse ca jertfă lui Zamolxis sau altor divinităţi“, crede Petre, un fost pădurar din Grădiştea de Munte, satul de la poalele aşezării.
Vârful Godeanu (1656 metri) se află la circa o oră de urcat din Sarmizegetusa Regia şi este considerat de unii istorici muntele sfânt al dacilor şi locul unde strămoşii noştri aduceau sacrificii lui Zamolxis. Muntele a fost înconjurat de cea mai mare concentrare de aşezări civile militare şi religioase reperate şi cercetate din toată Dacia, iar la poalele sale se află cele mai multe sanctuare din toată Dacia. De asemenea, este singurul vârf vizibil de pe culmile tuturor cetăţilor dacice din zonă, îl descrie Vladimir Brilinsky.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Emblemele comuniste domină în continuare o serie de locuri din Hunedoara. Unde se află FOTO
Se încarcă comentariile...
