Secretele celor mai prospere oraşe antice dispărute: capitala întemeiată de romani şi coloniile greceşti înghiţite de mare
0Ruinele şi câteva mărurii istorice mai amintesc despre cele mai înfloritoare oraşe antice de pe teritoriul României.
Cele mai spectaculoase construcţii antice ale oraşelor întemeiate de romani s-au păstrat la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Ruinele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, oraşul întemeiat de împăratul Traian în jurul anului 106, se află la poalele Retezatului, în câmpia Haţegului.
În Antichitate, aşezarea purta numele Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa şi a fost locul unde s-au aşezat numeroşi veterani din trupele care au luptat pentru cucerirea Daciei. Oraşul antic număra la început câteva mii de locuitori, care se bucurau de privilegiile scutirii de taxe şi de drepturi de proprietate asupra terenurilor fertile din împrejurimi, susţin istoricii. Oraşul în formă patrulaterică a fost extins, populaţia crescând treptat, până la 20 – 25.000 de locuitori. A fost înconjurat apoi de un zid de aproape cinci metri, construit din blocuri de piatră cioplite şi de şanţuri de apărare. Porţile de pe laturile paralele erau legate între ele prin două străzi principale, care străbăteau cetatea dintr-o parte în alta.
Piaţa era în centrul oraşului, în care se mai aflau cele mai impozante edificii. O mulţime de clădiri administrative şi temple închinate zeităţilor romane au fost ridicate în Ulpia Traiana Sarmizegetusa, iar ruinele lor pot fi văzute şi în prezent. Cele mai spectaculoase sunt Amfiteatrul, unde încăpeau până la 5.000 de spectatori, şi Forul roman. Potrivit istoricilor, pe cât de strălucitoare a fost Ulpia Traiana Sarmizegetusa în primul secol de la întemeiere, pe atât de râvnită a fost de către vecini.
Dacii şi liberi şi alte triburi ar fi încercat în dese rânduri invadarea şi distrugerea oraşului coloniştilor romani. Unele monumente descoperite aici erau dedicate suprimării invaziilor şi răscoalelor lor.
Cum a intrat în declin Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Din secolul al treilea, oraşul a început să decadă. A fost părăsit de armatele romane retrase din Dacia şi lăsat pradă migratorilor. A continuat să supravieţuiască cu o populaţie împuţinată şi modestă, care trăia în palatele părăsite şi care în caz de atac, se adăpostea în amfiteatru, transformat într-o fortăreaţă rezistentă. Viaţa oraşului a încetat probabil odată cu năvălirea hunilor şi a popoarelor aduse de aceştia, susţin istoricii. În secolul al XIX-lea la Ulpia Traiana au avut loc primele cercetări sistematice care au dus la descoperirea unor vestigii importante: Amfiteatrul, Templul zeiţei Nemesis, Templul lui Liber Pater, Templul zeilor Domnus şi Domna, Sanctuarul Zeilor Aesculapius şi Hygia, Templu Mare, Templul zeului Silvanus, Horreum, Praetorum procuratoris (sediul procuratorului financiar al Daciei Apulensis), Forul lui Traian (forum vetus), Forum novum, Capitoliul, zonele de locuinţe de la vest de cele două foruri şi necropola estică.
Multe dintre rămăşiţele construcţiilor vechi de aproape două milenii şi ale terenurilor din jurul lor nu au fost însă îndeajuns cercetate de arheologi. În locul vechiului oraş dispărut a rămas vatra satului Grădişte, al cărui nume însemna cetate.
Aşezările dacice transformate în oraşe ale romanilor
Pe lângă metropola antică Ulpia Traiana Sarmizegetusa au rămas în istorie şi alte oraşe din ţinuturile Daciei, intrate sub stăpânirea romanilor. Ruinele antice mai amintesc de impozanţa lor. Drobeta s-a dezvoltat pe malul Dunării, în jurul unui catsru roman şi în apropierea unei localităţi dacice, Drobetis, nimicită de romani, potrivit istoricului Constantin Giurescu.
Ruinele podului peste Dunăre construit la marginea oraşului antic, de faimosul Apolodor din Damasc, amintesc de aşezarea înfloritoare. Napoca, fostă aşezare dacică de pe Valea Someşului, cucerită şi transformată în colonie a veteranilor romani, a fost, de asemenea, un oraş înfloritor în vremea împăratului Traian. O soartă asemănătoare a avut şi Apulum, cel mai mare oraş al Daciei, potrivit istoricilor, cu 35.000 de locutori în Antichitate. Puţine ruine amintesc de oraşul prosper dezvoltat pe terenurile fertile ale Văii Mureşului, în centrul unei regiuni bogate în resurse minerale şi a unor importante căi de comunicaţii. Dierna (Orşova Veche), un vechi port la Dunăre, a rămas scufundată în apele fluviului, o dată cu amenajarea marelui lac de acumulare de la Porţile de Fier. Tibiscum, muncipiu important din punct de vedere strategic în Antichitate, este acum puţin cunoscut publicului. Ampelum (Zlatna), Potaissa (Turda), Porolissum (Moigrad) şi Romula Malva au păstrat, la rândul lor câteva ruine antice.
Oraşele înghiţite de mare
Cu şapte secole înainte de Hristos, grecii antici îşi manifestau influenţa asupra aşezărilor de pe ţărmul Mării Negre. Pe coasta dobrogeană au luat fiinţă Histria, Tomis şi Callatis. Histria, cea mai veche dintre ele, datează din anul 650 î. Hr. şi a fost întemeiată, potrivit istoricilor, de grecii din Milet. Cetatea a fost locuită timp de 1300 de ani, iar ruinele ei se aseamănă foarte mult cu cele care se găsesc pe insulele greceşti.
În prezent se poate vizita vechiul zid de apărare, mai multe temple ale zeilor Olimpului şi străzi de acum 2000 de ani. Callatis, ale cărui ruine se află la Mangalia, avea în urmă cu două milenii până la 15.000 de locuitori. Portul şi jumătate din oraşul din antichitate sunt acum acoperite de ape. Vechiul Tomis, ale cărui ruine din Antichitate se află la Constanţa, a fost un port folosit de greci pentru comerţul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciţi şi celţi). A devenit apoi locul de exil al poetului roman Publius Ovidius Naso, cel care a lăsat posterităţii mărturii preţioase despre strămoşii noştri.
Oraşul antic Tomis a devenit sit arheologic şi păstrează numeroase rămăşiţe ale acropolei din vremea coloniştilor greci şi a stăpânirii romane.
Sarmizegetusa Regia – capitala dacilor
Sarmizegetusa Regia, considerată vechea capitală a Daciei pre-romane, a fost întemeiată în urmă cu peste două milenii, în Munţii Orăştiei, la poalele Vârfului Godeanu, considerat de unii dintre istorici „muntele sfânt al dacilor“. Locul din munţi a păstrat urmele unei aşezări urbane înfloritoare din Epoca Fierului, în jurul căreia au fost ridicate celelalte cetăţi dacice, care aveau în special rol de apărare. Oraşul antic înconjurat de zidurile ce pot fi văzute şi în prezent, se întindea pe o suprafaţă de trei hectare, susţin istoricii, iar la poalele cetăţii, pe o rază de trei kilometri, se aflau numeroase aşezări civile.
Templele şi sanctuarele din Sarmizegetusa Regia au fost dispuse pe două terase, iar istoricii au stabilit că au fost ridicate unele din vremea regelui Burebista, iar altele în vremea lui Decebal, în care aşezarea s-a aflat în apogeul dezvoltării sale economice. Sarmizegetusa Regia a fost devastată, potrivit istoricilor, de legiunile romane. A fost incendiată, iar templele ei au fost distruse şi abandonate în cele din urmă. Natura a îngropat, vreme de secole, ruinele abandonate ale fostului oraş antic.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
