Suspiciuni de sabotaj în cazul toxiinfecţiilor alimentare în masă de la şcolile din judeţul Galaţi

Chiar dacă se pare că la mijloc ar fi greşelile de manipulare a cutiilor cu laptele şcolarului, dar şi condiţiile nu tocmai corecte de livrare şi de depozitare, doctorul Nicolae Bacalbaşa emite şi varianta năucitoare că ar putea exista un sabotaj naţional al programului „Laptele şi cornul”.

Începutul lunii martie a fost marcat la Galaţi de două evenimente neplăcute care au stârnit numeroase controverse. Pe 4, respectiv 10 martie, zeci de elevi din două şcoli gălăţene au ajuns la Urgenţe după ce li s-a făcut rău în timpul orelor.

Toate suspiciunile medicilor au condus spre ideea este că de vină ar fi alimentele alterate distribuite copiilor prin programul naţional „Laptele şi cornul”, iar investigaţiile ulterioare au arătat că laptele stricat este sursa toxiinfecţiilor.

Ambalajul şi şoferul

În ceea ce priveşte pe cei 19 copii de la Şcoala Gimnazială nr.3 din Pechea, ajunşi la spital pe 4 martie cu vărsături, diaree şi dureri de cap şi de burtă, concluziile anchetei sunt deja relevante.

Analizele de laborator au dovedit că laptele suspect (provenind de la fabrica de lapte „Olympus” din Braşov) nu era infestat cu bacterii periculoase pentru sănătate şi nici cu substanţe chimice. De fapt, totul ar fi pornit de la manipularea defectuoasă a cutiilor de lapte, care s-au fisurat în timpul transportului şi/sau al manevrării.

Odată fisurat ambalajul, laptele UHT îşi pierde termenul de garanţie extins şi, dacă este ţinut la temperatura camerei, se alterează în doar o zi, lucru care s-a şi întâmplat în cazul toxiinfecţiei de la Pechea.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru îmbolnăvirea copiilor a fost pusă pe seama şoferilor şi manipulanţilor de la firma de distribuţie Mazepa SRL Galaţi, însă ancheta nu se sfârşeşte aici.

Aşa arată laptele distribuit la Pechea. FOTO C. Crângan

Există suspiciuni că nici ambalaje nu ar fi respectat specificaţiile tehnice legate de rezistenţa la şoc, aşa că investigaţiile au fost extinse la producătorul cutiilor. În acelaşi timp, nu este scoasă din ecuaţie nici varianta că la fisurarea cutiilor cu lapte ar fi contribuit într-o mare măsură şi starea deplorabilă a drumurilor dintre Braşov şi Galaţi, dar şi a drumurilor judeţene.

Intoxicaţia de la Şcola nr. 40, în curs de elucidare

Cazul celor 36 de copii de la Şoala Gimanzială nr. 40 din Galaţi, ajunşi la spital pe 10 martie cu toxiinfecţie alimentară, nu a ajuns încă la nişte concluzii clare, însă în ecuaţie sunt cam aceiaşi factori: laptele şcolarului (furnizat de data asta de „La Dorna”), firma de distribuţie Mazepa SRL (aceeaşi ca în cazul Pechea) şi simptomele unei tulburări digestive.

Prima ipoteză de lucru este aceea că de vină este laptele (deşi nu s-au descoperit cutii bombate şi nici nu există informaţii că produsul avea un gust modificat), iar cauza alterării ar fi tot manipularea defectuoasă.

Foarte interesantă este şi declaraţia doctorului Nicolae Bacalbaşa, preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi (instituţia responsabilă de gestionarea programului), care conduce totul către teoria conspiraţiei.

Nicolae Bacalbaşa, preşedintele CJ Galaţi. FOTO Bogdan Nistor

„Această situaţie reprezintă o urgenţă naţională majoră, care trebuie abordată nu la Galaţi, nu la Consiliul Judeţean, ci de un ansamblu de instituţii responsabile şi nominalizate de lege, la Bucureşti, şi cu maximă urgenţă. Industria laptelui în România este o industrie importantă, care sigur, poate deranjează pe unii, poate este sabotată de unii, este greu de emis o apreciere”, a declarat Bacalbaşa.

Laptele şcolarului şi haosul distribuţiei

Cu prilejul amintitelor incidente au ieşit la iveală şi câteva lucruri care arată că gestionarea programului „Cornul şi laptele este, de fapt, un uriaş haos, care favorizează apariţia problemelor.

Potrivit declaraţiilor directorilor de şcoli, laptele nu este livrat zilnic, aşa cum ar fi normal, ci la 2-3 zile, ba chiar şi o dată pe săptămână, asa însemnând că produsul stă în depozitele şcolilor mai multe zile. Situaţia este întâlnită inclusiv în şcolile din oraşul Galaţi, unde nu mai există scuza distanţelor lungi. În fapt, totul se rezumă la creşterea profitului, chiar cu riscul îmbolnăvirii elevilor.

Partea şi mai gravă este că nici condiţiile de depozitare a laptelui în şcoli nu sunt tocmai ideale. Doar în câteva locuri există camere frig care să asigure conservarea alimentului în cazul în care ambalajul se fisurează accidental, iar în marea majoritate a şcolilor cutiile cu lapte sunt păstrate într-o încăpere normală, fără niciun fel de facilităţi frigorifice.

În aceste condiţii, o cutie de lapte care s-a fisurat în timpul transportului devine, în 3-4 zile de păstrare la 20-23 de grade, o bombă biologică, aşa că n-ar trebui să ne mire dacă vor mai apărea incidente de genul celor din 4 si 10 martie.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că la distribuirea laptelui către copii nu există în realitate niciun fel de control al stării ambalajelor. Teoretic, există un cadru didactic însărcinat cu asta, însă totul se face din inerţie, după principiul „merge şi aşa”, pentru că, oricum, în caz de ceva responsabilitatea este apoi pasată de colo-dincolo. Iar la asta contribuie decisiv lipsa unor reglementări clare, care să fie în acord cu legislaţia naţională privind siguranţa alimentelor.