Parcul industrial de la Galaţi, lăsat fără 77% din teren după ce a tocat 5 milioane de euro fără să aducă vreun investitor

Primarul Galaţiului a argumentat că de terenul respectiv este interesată o companie importantă, al cărei nume este ţinut deocamdată la secret, care va investi în infrastructură portuară, dar şi în spaţii de producţie.

Consiliul local al municipiului Galaţi a decis, pe 26 ianuarie 2017, să lase Parcul Industrial fără 77% din terenul proprietate publică pe care i-l dăduse în urmă cu 13 ani, mai exact în 2014.

Proiectul de hotărâre a fost propus chiar de către primarul Ionuţ Pucheanu, care pe parcursul dezbaterilor s-a arătat şi un aprig susţinător al acestuia, în ciuda criticilor formulate de către unii consilieri locali din opoziţie.

Chiar dacă preluarea a 16,8 ha din cele 21,8 ha de teren din administrarea Parcului Industrial Galaţi şi transferul acestuia către Zona Liberă a fost considerată de marea majoritate a aleşilor ca fiind o măsură bună (mai ales că Parcul Industrial nu a fost în stare, în cei 13 ani de când stăpâneşte locul, să atragă vreun investitor), obiecţiile au apărut după ce s-a constatat că din proiectul de hotărâre lipsesc câteva elemente fundamentale.

Bunăoară, nimeni nu ştie (şi nici cu va afla aşa de curând, după cum a spus răspicat primarul) cine este investitorul strategic, ce activitatea va desfăşura acolo, câte locuri de muncă vor fi create şi, în general, cum foloseşte oraşului anunţata investiţie.

Mai mult decât atât, primarul Ionuţ Pucheanu a precizat că datele sunt secrete ca urmare a unui contract de confidenţialitate semnat între municipalitate şi firma interesată. „Avem un acord de confidenţialitate pe care l-am semnat ca reprezentant al Primăriei, nu am de gând să plătesc doar pentru că unii dintre dumneavoastră sunt curioşi”, a spus, cam în doi peri, primarul Ionuţ Pucheanu.

Totuşi, edilul a explicat că investitorul a dorit să beneficieze de facilităţile de tipul Zonei Libere, însă cum aceasta nu avea o suprafaţă liberă suficientă s-a preferat varianta tranferului de teren de la Parcul Industrial, care şi aşa nu l-a folosit niciodată.

Declaraţia primarului Pucheanu nu a putut fi, totuşi, verificată, dat fiind că acesta nu a adus nicio dovadă cu Zona Liberă nu ar mai avea teren disponibil (nici la proiectul de hotărâre nu s-a ataşat vreun document în acest sens), iar pe site-ul Zonei Libere Galaţi nu există niciun fel de date legate de terenurile libere existente în administrare (deşi alte zone libere din România prezintă acest lucru în detaliu).

Riscă Parcul Industrial să dea subvenţia înapoi?

În esenţă, nimic ilegal în acest lucru, având în vedere că ambele entităţi sunt de interes public, au capital integral public (au ca acţionar Consiliul Local) şi au ca scop promovarea investiţiilor.

Dincolo de problema transparenţei (dat fiind că aleşii nu au fost informaţi, nici măcar prin extinderea clauzei de confidenţialitate, asupra dedesubturilor operaţiunii), este de luat în calcul şi varianta că Parcul Industrial ar putea fi nevoit să returneze ajutorul de stat primit şi ar putea să-şi piardă statutul, deorece prin diminuarea patrimoniului (terenul tocmai cedat era inclus şi în capitalul social) nu-şi mai atinge scopul propus iniţial.
În acelaşi timp, deoarece terenul cedat este chiar la malul Dunării, Parcul Industrial îşi pierde practic ieşirea la fluviu, devenind şi mai puţin interesant decât era pentru investitori.

Este de spus, totuşi, că edilul a dat asigurări că Parcul Industrial nu va fi desfiinţat, ci va trebui să se descurce cu cele cinci hectare care-i rămân la dispoziţie. Mai mult decât atât, a mărturisit că înţelegerea cu investitorul oferă municpalităţii o serie de garanţii: „Dacă investiţia se nu se va duce la bun sfârşit,  partenerul se obligă la daune-interese de 200.000 de euro”.

Totuşi, Parcul Industrial este un proiect ratat

Atunci când, în 2003, au fost demarate lucrările la Parcul Industrial Galaţi, primarul din acea vreme (Dumitru Nicolae – PSD) promitea că va fi un adevărat paradis economic, cu mii de locuri de muncă, după modelul investiţiilor similare din Ardeal. Pe măsură însă ce obiectivul (amenajat în partea de est a municipiului Galaţi, pe un câmp) înghiţea tot mai mulţi bani de la bugetul local, iar investitorii nu apăreau, a dovedit tot mai clar că proiectul este unul ratat.

Acum, la 14 ani de la înfiinţare, Parcul Industrial de la Galaţi nu are în continuare niciun client şi arată ca un câmp agricol plin de buruieni, deşi a costat peste 5 milioane de euro.

Pe tarlaua de la marginea Galaţiului s-a construit, din banii contribuabililor,  un sediu administrativ de 1400 de metri pătraţi, o hală industrială de 1100 mp, câteva alei betonate, reţele de electricitate, de apă şi de canalizare.

Cap la cap, cheltuielile cu amintitele investiţii (execeptând valoarea terenului) au însumat, 3,7 milioane de euro, la care se adaugă încă 1,3 milioane de euro sub formă de cheltuieli de funcţionare.

În Consiliul local, la suplimentările de buget, au ieşit permanent controverse din cauza preţurilor presupus umflate ale lucrărilor. Bunăoară, cabina de pază de la poartă – în fapt, o amărâtă de cămăruţă -  a costat peste 20.000 de euro, ajungând la circa 1.000 de euro pe metrul pătrat.