Clădirea fostului Palat Administrativ a fost lăsată de izbelişte după ce s-au investit două milioane de euro. Singurul constructor din şantier este mucegaiul

Imobilul, monument istoric, a început să de degradeze, în interior, unde mucegaiul a pătruns peste tot din cauza lipsei de ventilaţie.

Au trecut şase ani de când firma Vega 93 Galaţi nu a mai lucrat deloc la restaurarea fostei Prefecturi Putna, lucrare care este finalizată, după cum spun autorităţile, în procent de 90%.

Tot de atâţia ani, Consiliul Judeţean, administratorul clădirii pune aceeaşi placă, amânând finalizarea construcţiei de la un an la altul.

Din valoarea lucrărilor, de 9,5 milioane de lei, s-au decontat către firmă 8,5 milioane de lei, dar din cauza faptului că imobilul nu este încălzit iarna şi nici ventilat vara, o parte din lucrările executate s-au deteriorat.

„Având în vedere că beneficiarul urmează să organizeze procedura de achiziţie de lucrări rămase de executat la acest obiectiv şi a întregului ansamblu, se impune efectuarea unei expertize tehnice privind starea tehnică a acestui imobil”, arată funcţionarii Consiliului Judeţean într-un referat.

Practic, Consiliul Judeţean Vrancea a alocat de la buget 10.000 de lei, doar pentru constatarea situaţiei de fapt, pentru că este posibil ca valoarea finală a proiectului să crească dacă se va constata că stricăciunile din clădire sunt grave.

Fostul Palat Administrativ, în care a funcţionat până în anul 1989 Primăria Focşani, este nefolosit din anul 1990, când s-a decis consolidarea clădirii. Numai că lucrările au decurs în ritm de melc, stoleria a fost schimbată de două ori şi este posibil să mai fie schimbată odată dacă această clădire, monument istoric, nu va fi dată în exploatare.

Autorităţile nu s-au decis ce utilitate să-i dea, fiind avansate mai multe propuneri, ultima promisiune a preşedintelui consiliului judeţean Vrancea fiind aceea că în clădire va funcţiona Palatul Copiilor din Vrancea.

Construcţia fostului Palat Administrativ a început în 1913, după planurile arhitectului Daniel Renard, lucrarea fiind însă atribuită arhitectului S. Vasilescu.

Nici măcar războiul nu a împiedicat ridicarea construcţiei.
Chiar dacă la început lucrările au mers destul de anevoios,  fiind afectate de Războiul Balcanic din 1913, construcţia a fost însă recepţionată pe 26 octombrie 1915.

Vorbim despre o perioadă grea pentru ţară, incomparabilă cu situaţia de astăzi şi totuşi oamenii aceia au reuşit să ofere oraşului un edificiu cu totul remarcabil, în condiţiile în care autorităţile judeţene de astăzi se chinuiesc de mai bine de două decenii să repare clădirea trecută de o sută de ani.
Clădirea este amplasată pe trei paliere, respectiv demisol, parter şi etaj, cu peste 80 de încăperi, printre care şi două mari săli de şedinţe.

După cel de-al Doilea Război Mondial a avut de suferit de pe urma unui incendiu, fapt care a condus la schimbarea acoperişului şi modificarea arhitecturii.

În ceea ce priveşte arhitectura acestei clădiri, este vorba despre stilul tradiţional românesc specific clădirilor ridicate în secolul XX.

Poate cel mai atrăgător şi mai interesant element de construcţie este desenul de pe ţigla acoperişului, realizat după un model de la mănăstirile din Suceava.