Povestea satului ascuns între păduri şi a hangiţei din Ardeal care ţinea o cârciumă în Valea Nanii
0Localitatea Nana, devenită faimoasă peste noapte, după ce fiica fostului preşedinte Traian Băsescu, Ioana, a cumpărat 290,7 hectare de teren agricol, are o istorie de peste 2 secole. Aici, pe vremuri se intersectau trei rute importante din Bărăgan pentru cei mai iscusiţi negustori: drumul sării, al peştelui şi al gurbăneştilor.
Comuna Nana se află la o distanţă de 75 km de municipiul Călăraşi, are o suprafaţă de 220 hectare, iar despre localitate se spune că este ascunsă între păduri: Baba Ana, Belciugu, Silvestru, Preasna şi Negoiasca.
Cel mai vechi document, aflat la baza unei monografii întocmite de Muzeul Gumelniţa, din Olteniţa, datează din anul 1847 şi este „Planul Vetrei Mănăstirei Negoieşti” din judeţul Ilfov, cu peste 30 de ani înainte de înfiinţarea oficială a comunei.
„În lipsa unor documente oficiale pentru a afla istoria numelui comunei, s-a apelat la memoria colectivă a localnicilor. Aşa am aflat, de-a lungul vremii, din bătrâni, că în preajma pădurii Baba-Ana, aflată la 6 km nord de satul Nana, exista un han ţinut de o ardeleancă. Aceasta era sora mai mică a hangiţei care ţinea cârciuma din Valea Nanii, arendată de grecul Iamandi. Hangiţa de la Baba-Ana îi trimitea, prin cărăuşi, veşti surorii sale mai mari, nanei”, cum se spune în Ardeal. De aceea, valea respectivă a fost numită Valea Nanii”, povesteşte Gheorghe Dobre, primarul localităţii. Localnicii spun că hanul nu mai există de multă vreme, însă farmecul poveştilor de altădată s-a păstrat din generaţie în generaţie.
Localitatea are forma literei „S”
În trecut, comuna a reprezentat un punct important pe harta Bărăganului. Localitatea are oarecum forma literei „S”, cu cele două curburi uşor alungite care reprezintă o încrucişare de drumuri. Este vorba despre „Drumul Sării”, cel principal care venea din nord şi se îmdrepta către portul Olteniţa. Al doilea este „Drumul Peştelui” care venea pe Valea Nanii din sud şi, după ce intersecta drumul Gurbăneştilor, se îndrepta spre vest, cu destinaţia Bucureşti. Ultimul, „Drumul Gurbăneştilor”, venea din est, de pe râul Mostiştea, rută folosită de carele ce transportau spre Portul Olteniţa produsele agricole ale moşiilor Preasna şi Gurbăneasa. Acesta mai era utilizat şi de cei care duceau în Capitală peştele prins în bălţile din bazinul inferior al Mostiştei.
103 case şi 23 de bordeie
La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Negoeşti a judeţului Ilfov şi avea în unicul ei sat 656 de locuitori ce trăiau în 103 case şi 23 de bordeie. În comună funcţiona o şcoală cu 37 de elevi (dintre care 7 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budeşti a aceluiaşi judeţ, având 1916 locuitori în satul Nana şi în cătunele Lacu Cocorului, Tejgheaua şi Silvestru
În 1950, comuna a fost transferată raionului Olteniţa din regiunea Bucureşti, iar în 1968 a revenit la judeţul Ilfov, reînfiinţat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la judeţul Călăraşi.
Vă recomandăm şi:
Bune de măritat. Satul cu fete căruia i s-a dus vestea printre ciobanii din Câmpia Bărăganului