Cum acţionau autorităţile în trecut pentru combaterea unor maladii similare cu pesta porcină. Veterinar: Erau dotaţi cu arme de foc pentru aplicarea măsurilor

În plină criză a pestei porcine africane, autorităţile din România ar trebui să ia exemple din anii precedenţi şi să aplice măsuri ferme pentru a împiedica răspândirea virusului. De exemplu, în anii 60, când ţara noastră s-a confruntat cu febra aftoasă, localităţile contaminate erau închise complet. Nimeni nu intra, nimeni nu ieşea.

Vasile Nedelcu, medic veterinar şi fost director executiv al Direcţiei Sanitar Veterinare Călăraşi, fost senator şi consilier de stat şi-a arătat indignarea pe pagina sa de socializare în legătură cu afirmaţiile ministrului Agriculturii, Petre Daea, despre pesta porcină, privitoare la lipsa specialiştilor. Mai mult decât atât, dr. Nedelcu aminteşte autorităţilor cum se se lucra în urmă cu mai bine de 50 când febra aftoasă ameninţa tot mai multe ţări. Paralela este făcută de dr. Nedelcu, în condiţiile în care, notează specialistul şi pesta porcină, da rşi febra aftoasă se extind rapid.

Iată mesajul integral postat de dr. Vasile Nedelcu:

“Am ascultat cu stupoare conferinţa de presă a ministrului Daea şi nu mi-a venit să cred ceea ce am auzit: citez, "În România nu există niciun specialist, nici o facultate care să producă specialişti privind combaterea pestei porcine africane,........"! Greşit!

Îi amintesc dlui Daea, care mi-a fost coleg în Senatul României şi pe care l-am apreciat în acea perioadă, făcând parte şi din aceiaşi comisie de specialitate (Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală), că această boală a fost studiată în cadrul facultăţilor de medicină veterinară, este cunoscută de specialişti, medici veterinari, aceştia putând să stabilească diagnosticul şi sa aplice măsurile de combatere.

Mai mult, România a fost în alertă maximă pentru acestă boală încă de la începutul anilor '70, iar în anul 1977, urmare a unor informaţii privind evoluţia acesteia în fostele ţări sovietice, s-a realizat un cordon de protecţie pe toată lungimea graniţei cu Republica Moldova şi Ucraina pe o adâncime de 30 km. S-a reuşit atunci, cu succes, prevenirea introducerii acesteia în România. Acest lucru a fost posibil pentru că măsurile stabilite prin fosta lege sanitară veterinară nr 60/1974 erau respectate întocmai.

Aş aminti şi faptul că la combaterea febrei aftoase(boala asemănătoare ca şi difuzibilitate) din anul 1962, toţi factorii de răspundere în combatere(şef fermă, medic veterinar etc., ) erau dotaţi cu arme de foc pentru aplicarea măsurilor, iar localităţile contaminate erau închise complet, din focare nu mai ieşea şi intra nimeni până la lichidarea acestuia. Astăzi aceste aspecte ni se par de domeniul fantasticului, dar aşa au stat lucrurile, şi nu fac nicio sugestie in acest sens.

Pentru că situaţia este în măsură a ne îngrijora foarte mult, i-aş sugera dlui ministru Daea, următoarele : planul de contingenţă pentru prevenirea şi combaterea acestei boli să fie respectat întocmai şi eventual completat şi îmbunătăţit cu măsuri specfice României.

De asemenea, să se acorde mare atenţie "chitului" de diagnostic pentru confirmarea bolii şi să fie verificată eficacitatea dezinfectantelor folosite”.