Cele mai stupide morţi împărăteşti. Regii care au sfârşit îndopaţi cu mâncare, omorâţi de cadavre sau de elixire ciudate
0De-a lungul istoriei, mulţi monarhi nu numai că n-au avut un sfârşit demn de statutul lor, ba au murit în urma unor incidente stupide. Unii au decedat din cauza lăcomiei, alţii în urma unor accidente greu de crezut, dar totuşi adevărate.
De multe ori în istorie se vorbeşte despre demnitatea regală. Demnitate care ar fi trebuit să marcheze viaţa şi chiar să-l însoţască pe monarh în momentul morţii. O parte a regilor şi împăraţilor nu au avut pare de aşa ceva atunci când au încheiat socotelile cu această lume. Din contră, mulţi regi au avut parte de morţi stupide, uneori consecinţă a lăcomiei sau nebuniei.
Împăratul omorât de elixirul nemuririi
Qin Shi Huangdi a fost unul dintre cei mai importanţi împăraţi ai Chinei. A domnit între 258 îHr şi 210 îHr. A fost o domniei de 48 de ani marcată de prosperitate şi înflorire economică şi culturală. Practic este cel care unifică China antică după o serie cumplită de războaie între mici regate şi facţiuni care răvăşeau ţara. Era doar un copil când a urcat pe tron, dar în numai două decenii şi jumătate a reuşit să-şi supună toţi adversarii, unificând China, proclamându-se primul împărat şi totodată transformând acest stat asiatic într-o super-putere. A reformat statul chinez şi l-a unificat, uneori dând dovadă de cruzime. A întărit armata şi a transformat-o într-un din cele mai temute şi calificate forţe militare ale Orientului. A torturat, a ucis, a reformat şi a cucerit. Qin Shi Huangdi părea un zeu pe pământ. Cu toate acestea împăratul Chinei era ipohondru. Se temea de boli şi îşi dorea să fie nemuritor. Se plimba într-o caleaşcă de aur şi a cerut medicilor un elixir contra îmbătrânirii şi a morţii. Frica de moarte l-a ucis. Medicii i-au preparat pilule cu mercur pe care le consuma zilnic, culmea, pentru a nu muri. Moartea sa a fost brutală, în chinuri cumplite, având în vedere că mercurul l-a otrăvit zilnic.
Lăcomia ucigătoare
De o moarte stupidă a avut parte şi regele Suediei, Adolf Frederik. Acesta a domnit în perioada 1751-1771 provenind dintr-o dinastie germană. A fost considerat un rege slab dar totuşi un rege constituţional într-o Europă absolutistă. Nu a avut o domnie glorioasă din punct de vedere militar şi nici administrativ, fiind în mare parte condiţionat de activitatea Parlamentului suedez. Deşi nu a excelat ca monarh, Adolf Frederik a fost probabil cel mai mare gurmand al epocii sale. Mânca la o singură masă cantităţi impresionante de alimente. La un moment dat însă, lăcomia i-a pus adus şi sfârşitul. S-a întâmplat în 1771, pe 12 februarie. La masă, monarhul suedez a mâncat o mulţime de feluri de mâncare dar şi fineţuri precum homar sau caviar şi a băut şampanie. De parcă nu ar fi fost de ajuns la finalul mesei a servit desertul său preferat, un preparat de patiserie nordic numit semla. A mâncat nu mai puţin de 14 porţii. Regele a murit în aceea noapte din cauza indigestiei.
Omorât de capul adversarului ucis
Poate părea stupid dar povestea este cât se poate de adevărată. S-a întâmplat în secolul al IX lea în Scoţia actuală. Sigurd Eysteinsson era un lider viking legendare. Era faimos pentru faptele sale de arme şi reuşise să cucerească Insulele Orkney, devenind rege. Sigurd a început să cucerească şi o bună parte din Scoţia continentală. Cel mai puternic adversar era Maelbrigt, căpetenia unei uniuni de triburi scoţiene. Acesta din urmă, văzând succesele militare ale liderului viking, a cerut pace. La întâlnirea cu vikingii discuţiile au degenerat iar Sigurd l-a învins pe Maelbright într-o luptă unu la unu. Sigurd şi-a decapitat duşmanul şi i-a atârnat căpăţâna de şaua calului. Inconjurat de triburile scoţienilor care doreau să-şi răzbune căpetenia Sigurd, cu doar câţiva războinici a fugit de pe câmpul de luptă. În timpul galopului, capul duşmanului atârnat, rămas cu gura deschisă i-a zgâriat piciorul luptătorului viking. Sigurd nu a dat atenţie rănii dar după numai câteva zile a murit din cauza infecţiei.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: