Cum arăta copilăria străbunilor noştri. Erau duşi pe câmp încă din primele zile de viaţă şi se jucau cu păpuşi din cârpe
0Dacă în zilele noastre copiii nu-şi imaginează timpul liber fără tablete şi jocuri complexe, acum 100 de ani, cei mici se mulţumeau cu păpuşi din cârpe, iar cei mai avuţi - cu popularul căluţ din lemn. Mai mult, „concediul de maternitate“ nu exista, mamele ducându-şi copiii cu ele pe câmp din primele zile de viaţă.
Copilăria din zilele noastre înseamnă calculatoare, tablete şi multe alte jocuri complexe. Cine ar fi crezut că acum 100 de ani, singurele jucării pe care puneau mâna copiii de ţărani din Transilvania erau făcute din cârpe sau resturile de la porumb, iar căluţul din lemn era o raritate de care aveau parte mai ales cei mai înstăriţi. „Printre puţinele jucării întâlnire în mediul rural acum un secol se numărau păpuşile din cârpe. Mai existau căluţi din lemn, însă nu peste tot. Copiii erau duşi încă din primele zile de viaţă de către mamă la câmp. Foloseau nişte leagăne din lemn cu care îi duceau. Acolo îi alăptau şi erau alături de ei, în timp ce munceau. Nu exista concediu de maternitate”, explică etnologul Mihaela Bolog, din cadrul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud.
Ţăranii se foloseau şi de premergătoare din lemn, cu ajutorul cărora cei mici erau obişnuiţi cu poziţia verticală şi se învăţau să stea în picioare şi să facă câţiva paşi. Acestea erau realizate de meşterii din sate.
De asemenea, toamna, cei mici profitau de pănuşile care înfăşoară ştiuletele de porumb, din care făceau papuşi. Cartofii erau folosiţi pentru a realiza diferite figurine care înfăţişau animale. Limita era cerul când venea vorba despre imaginaţia copilului simplu de la ţară, care se juca cu ce găsea în gospodărie.
„Mingea” lăsată o săptămână în bălegar
Iosif Ciunterei, un student de 21 de ani care studiază Etnologia, acordând o atenţie deosebită tradiţiilor româneşti, spune că printre cele mai populare jocuri întâlnite acum 50-100 de ani se numără „baba-oarba” sau hapucul. Harpucul este practic „străbunicul” jocului de oină. Jocul implica mai multe persoane şi seamănă cu fotbal cu bâte. Mingea folosită, pentru a se întări şi a putea fi folosită, era lăsată în bălegar mai bine de o săptămână.
Anotimpul preferat de copii era iarna, asta pentru că atunci nu era mult de muncă şi îşi permiteau să se joace, chiar dacă era frig. „De la 5-6 ani, copiii erau puşi să muncească. Îşi însoţeau părinţii la muncile câmpului încă de când erau bebeluşi, iar când deja puteau să ajute, o făceau. Pe la 5-6 ani fie ajutau la muncile câmpului, fie stăteau cu animalele. Iarna era perioada în care aveau în sfârşit timp să se joace, asta pentru că nu era mult de lucru”, spune Iosif Ciunterei.
Vă mai recomandăm:
Obiceiuri ciudate de înmormântare: morţii, conduşi pe ultimul drum cu expresii obscene