10 lucruri neştiute despre transportul de acum 150 de ani din Transilvania
0Cine-ar fi crezut că în 1850 ţăranii care aveau obligaţiuni la stat le „plăteau” muncind la drumuri sau că cei care distrugeau drumurile erau obligaţi să le repare? Istoricii spun că influenţa şi implicarea autorităţilor vieneze a dus la dezvoltarea transportului Transilvania.
Într-o radiografie a drumurilor din Transilvania şi a modului cum s-au dezvoltat acestea la mijlocul anilor 1800, Iosif Marin Balog prezintă în Revista Bistriţei şi câteva curiozităţi despre şoselele de acum un secol şi jumătate:
- Până în 1848, repararea drumurilor din Transilvania era executată de către ţărani, în contul zilelor de muncă în folosul public şi a altor categorii de obligaţii.
- În 1850, autorităţile de la Viena interzic construcţia de garduri mai aproape de doi stânjeni de marginile şoselei. Cele deja existente trebuiau desfiinţate.
- Tot din 1850, căruţaşilor le este interzis să staţioneze în faţa cârciumelor sau să dejuge boii în drum.
- Cei care făceau stricăciuni la drum erau amendaţi sau obligaţi să muncească între una şi cinci zile la drum, pentru repararea daunei făcute.
- La mijlocul anilor 1800, în jur de 25-30% din totalul investiţiilor „civile” mergea pe drumuri.
- În 1851, lungimea totală a drumurilor imperiale din Transilvania ajungea la 1.351 de kilometri. Drumurile imperiale erau cele considerate cele mai importante.
- Situaţia drumurilor din Transilvania era raportată la autorităţile, prin intermediul unor rapoarte periodice.
- Deşi mare parte din lucrările la drumuri se realizau cu ajutorul ţăranilor, acestea erau supravegheate şi coordonate de specialişti, aduşi special de la Viena pentru asta.
- Cea mai mare problemă în 1850 era reprezentată de poduri. Unele erau într-o stare atât de proastă, încât practic nu permiteau accesul pe zeci de kilometri de drum.
Vă mai recomandăm:
10 reguli neobişnuite care-l ghidau în viaţă pe ţăranul român acum un secol