FOTO Încă o locuinţă este „înghiţită“ de barajul uriaş de steril din Apuseni. Realitatea tristă de la Vinţa, satul pe cale de dispariţie

La Valea Şesei, uriaşul baraj de steril continuă să crească şi să înghită gospodăriile oamenilor. O ultimă ”victimă” în calea apelor otrăvite este o casă din satul Vinţa.

Satul Vinţa se află la ”coada” lacului artificial format din sute de mii de tone de steril şi apă infestată cu metale grele. Locuitorii satului se uită cu mâhnire cum nivelul barajului creşte cu fiecare săptămână care trece şi ajunge la casele care mai sunt locuite în zonă. 

O ultimă ”victimă” de la Vinţa a ”căzut” la sfârşitul lunii aprilie 2019. Apele de culoare verzuie au intrat în gospodărie. Casa se afla în imediata apropiere a fostei biserici ortodoxe de la Vinţa, demontată în toamna anului 2019 şi strămutată pentru a fi reconstruită în incinta muzeului Astra de la Sibiu.

Casele nu pot fi, însă, salvate. Oamenii sunt săraci şi nu au la dispoziţie resurse financiare pentru a-şi strămta locuinţele. Primesc despăgubiri de la administartorul barajului, societatea Cupru Min, dar acestea nu ”acoperă” durerea plecării din casa în care s-au născut şi au crescut. În perspectiva unor investiţii anunţate la Cupru Min, care ar însmena şi creşterea capacităţilor de producţie, este de aşteptat ca nivelul barajului să crească şi mai mult şi să distrugă şi alte locuinţe din cătunele aflate în jurul acestuia.

Fosta şcoală din sat este părăsită de mai multă vreme

Destinul satului Geamăna şi a cătunelor din jur a fost pecetluit în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni. La început, locuitorii celor aproape 400 de case din sat şi-au imaginat, probabil, că se vor îmbogăţi, însă n-a fost chiar aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi.

În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Acum, în căsuţele moţeşti, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiec câteva suflete. Casele rămase au fost aşezate de destin mai deasupra, pe culme, cum spun localnicii. Tot pe deal a fost ridicată şi biserica satului, cam la 100 de metri de vatra satului. Este unul din puţinii martori care ne arată că aici a fost odată o aşezare omenească. 

Nămolul a ajuns, însă, la nivelul superior al turlei şi va creşte în continuare. Sub biserică, în valea Şesei, se află lacul cu tulbureala de steril, înroşit de deşeurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Aici a fost până în urmă cu aproape trei decenii vatra satului Geamana. În decursul timpului aici au avut loc mai multe poluări provocate de deversări accidentale din baraj. În 2017, compania minieră a fost amendată cu 100.000 de lei pentru deversarea necontrolată a unei mari cantităţi de steril din baraj. (Sursa foto: Facebook/ Iulia Elena Pîrvu)

Imensitatea barajului de la Valea Şesei. Foto: Sorin Bogdan